Caută 
6 MIN
La inceptul lui august 2004, alaturi de poetii Emil Brumaru si Ioan Es. Pop, fusesem invitat la tirgul de carte de la Mangalia. Organizatorii, din motive strategice, luasera hotarirea sa fim cazati la un hotel de trei stele din statiunea Cap Aurora, aflata in vecinatatea Mangaliei. Programul era lejer. Dimineata eram liberi. Dupa-amiaza, asijderea. Doar seara mergeam sa citim poezii la tirg, apoi din nou eram liber. Hotelul era situat la 50-100 de metri de plaja. Avea piscina. Teren de tenis si un platou de filmare provizoriu, pe care evoluau vedetele din capitala. Din balcon ii vedeam cum se pregatesc pentru emisiunea ce urmau sa fie transmisa in direct, simbata seara, la PRO TV. Ii vedeam din bacon evoluind pe Teo Trandafir, pe Oana Zavoranu si pe "toreadorul" Pepe. Emil Brumaru venise impreuna cu fiica-sa, Andreea, eu – cu ai mei, iar Ion Es. Pop – cu sotia. Dimineata beam cafea in balcon, mai trancaneam una-alta. Nu prea eram la curent cu viata mondena. Desigur ca de Teo auzisem, auzisem si de Pepe. Imi placea cum cinta. Insa Oana Zavoranu era pentru mine o necunocuta. Emil Brumaru mi-a spus ca Oana e in top… Mi-a dat, din cite imi aduc aminte, si citeva amanunte privind biografia ei.
Se pare ca eram cel mai matinal din toti. Ma sculam cu noaptea in cap si plecam pe plaja. Reveneam in camera pe la opt, cind pregateam cafelele. Faceam cafea pentru Cristina, dar si pentru vecinul de balcon, Emil Brumaru, cersetorul de cafea. Pastrez de atunci citeva amintiri, unele frumoase, altele hazlii. Iata si insemnarea pe care am facut-o pe data de 4 august, legata de subiectul Pepe.
Dupa o baie matinala si citeva exercitii de gimnastica, m-am adincit in Jurnalul lui Virgil Mazilescu. Am citit, gesticulind spre valuri, si citeva poezii. Ultimele. Am privit apoi apa si mi-am simtit sufletul potopit de linistea pe care doar solitudinea ti-o poate da.
La ora 8.00, luind cartea sub brat, m-am intors la hotel. Traversind curtea, dupa obisnuita sedinta pe tarm, m-am oprit in fata piscinei lui Teo. Cu virful degetelor, am pipait apa. Imediat s-a auzit un glas:
– De ce va spalati picioarele de nisip in piscina?
– Scuzati-ma, dar nu mi-am dat seama.
– Daca toti musterii ar face ca dumneavoastra, seara am culege nisipul cu basculanta.
– Sa nu exageram.
– Nu exagerez deloc. Cum schimbam apa, cum apar tot felul de pierde-vara care aduc o groaza de nisip pe talpi. Ar trebui sa aveti ceva mai mult bun-simt.
– Imi cer inca o data scuze.
– Ce sa fac cu scuzele dumneavoastra?! Iata, firele de nisip au si ajuns pe fundul bazinului. Va place ce-ati facut?
– Nu, i-am marturisit omului de ordine. Cum as putea sa indrept situatia?
Gardianul aflat sub umbrela isi misca in sus si in jos umerii. Mustatile se balansau si ele odata cu omoplatii. In sfirsit, masa de carne bronzata era gata-gata sa se ridice din sezlong si sa navaleasca peste intrus. Situatia parea fara iesire.
– As putea sa ma scufund incetul cu incetul si sa culeg firele de nisip aduse de pe plaja si sa le scot unul dupa altul la suprafata?
– N-ati face decit sa imprastiati nisipul in tot bazinul, facu gardianul, ducindu-si mina dreapta la buric.
– Atunci spuneti-mi cum as putea iesi din incurcatura!? Am facut o boacana si vreau sa indrept situatia, am spus pe un ton cit se poate de amabil.
– Mai bine v-ati vedea de treaba, spuse gardianul scarpinindu-si podoaba capilara de pe abdomen.
– Pai, tocmai asta si incerc sa fac.
– Am impresia ca incercati cu tot dinadinsul sa ma scoateti din sarite.
– Vai de mine, cum puteti crede una ca asta.
– Nici un vai de mine. Dupa ce faceti o porcarie, mai aveti si tupeu.
– Dar Pepe? am zis.
– Ce e cu Pepe?
– Iertati-ma, am gresit, nu Pepe, ci nevasta-sa…
– Ce aveti cu nevasta lui Pepe? De ce va legati de ea?
– Nu ma leg, ci vreau doar sa spun ca am vazut-o ieri cum si-a spalat sutienul in piscina. Si nimeni nu i-a zis nici pis.
– Ieri am avut zi libera.
– Dumneavoastra, dar colegul?
– Nu raspund de colegul meu. Pe dumneavoastra insa ce va intereseaza ce face nevasta lui Pepe!? S-ar putea sa dati de dracu’: Pepe are singe de toreador…
– Nu ma intereseaza nici Pepe, nici nevasta lui Pepe. Sint un om principial. Am vazut-o balacindu-si sutienul in bazin si nimeni nu s-a legat de ea…
– Colegul meu era la post?!
– Statea exact acolo unde stati si dumneavoastra.
– Poate n-a observat-o.
– Cum sa nu observe, daca se uita fix la sinii ei. Am si un martor… Emil Brumaru… Am crezut ca numele poetului va avea un oaresicare efect. Nu l-a avut. Pe Emil abia daca il cunostea doamna Teo. Pentru gardian si Pepe, autorul "Ruinii samovarului" era un necunoscut.
– De fapt, ce vreti sa insinuati?
– Nu insinuez nimic, relatez doar faptele. Mi se pare ca procedati nedrept. Atitudinea dumneavoastra e discriminatorie.
– In ce sens?
– In toate sensurile.
– Adica?
– Adica dumneavoastra imi faceti observatii pentru un fapt oarecum banal, in timp ce alte fapte, mult mai batatoare la ochi, le treceti cu vederea. Daca in loc de talpi, sa zicem, mi-as fi bagat sutienul in apa, ce ati fi spus?!
– E absurd ceea ce spuneti. De unde sa aveti dumneavoastra sutien?!
– Nu ma refeream la mine ca atare. Ci la situatia in care am fost implicat. Adica un sutien are dreptul sa intre in piscina, pe cind talpile nu…
– Nu inteleg de ce comparati sutienul cu talpile? Sint doua lucruri cu totul si cu totul diferite…
– Poate ca si sutienul doamnei Pepe continea nisip… E posibil ca si doamna Pepe sa fi fost pe plaja…
– Va informez ca doamna Pepe nu are obiceiul de-a se duce pe plaja. Prefera sa se bronzeze aici, intinsa in sezlong. Deci e exclus sa fi adus nisip…
– Sutienul ar fi putut contine alte impuritati. Poate mult mai…
– Mult mai cum? intreba gardianul.
– Mult mai nocive…
– Mult mai nocive pentru cine?
– Pentru orice organism?
– Care organism?
– Orice organism care vine sa se scalde in bazin…
– Chiar asa?!
– Chiar asa. Pai daca toata lumea s-ar apuca sa-si spele sutienul in piscina, unde am ajunge?
– In primul rand, nu toata lumea poseda sutien. In al doilea rind…
– In al doilea rind, eu m-am legat de talpi si nu de sutiene…
– Aceasta fiindca la mijloc e sotia toreadorului Pepe!
– Nu conteaza.
– Ba conteaza.
– Sinteti pasibil de amenda.
– De la cit la cit?
– De la cinci sute de mii la un milion…
– Pe nevasta lui Pepe ati amendat-o?
– Regulamentul se refera numai la picioare, nu si la sini…
– Nu la sini, ci la sutiene.
– Va rog sa scoateti banii…
– Va voi reclama la administratie.
– Puteti sa ma reclamati si la mama administratiei. Aici eu fac legea…
– Daca dumneavoastra faceti legea, atunci nu puteti sa mai diminuati amenda?!
– O achitati pe loc?
– O achit.
– Scoateti banii!
– Nu am la mine decit cincizeci de mii.
– Mai adaugati cincizeci si sinteti liber.
– Nu am mai mult.
– Nu aveti mai mult!? Sa fiti asa?! Si gardianul isi cocirja degetul aratator, trecindu-mi-l pe sub nas.
– Sa fiu, am zis.
– Atunci dati-mi cincizeci si sa nu ziceti ca sint rau.
– Poftiti.
– E-n regula. Puteti pleca.
– Dar cum ramine cu doamna Pepe?
– O sa avem noi grija si de ea…
– Adica?
– O s-o compostam.
Îți recomandăm
