Celebrii orfani ai Romaniei

Imaginea unui copil institutionalizat malnutrit si desfigurat de plins este singura fotografie care reprezinta Romania la NEWSEUM, Muzeul Jurnalismului din Washington, unul dintre cele mai spectaculoase si interactive muzee moderne. Cei aproximativ 200.000 de orfani ai lui Ceausescu au reprezentat si inca mai reprezinta un brand de tara trist, intretinut de scandalurile publice din jurul adoptiilor internationale, marcate adesea de coruptie si lipsa de transparenta. Sufletele pierdute din casele de copii au trezit atentia tarilor dezvoltate in calitate de clienti pentru adoptie sau pentru vinzare la negru, dar si ca subiecti de cercetare. Despre unul dintre aceste studii voi vorbi mai departe.

Bucharest Early Intervention Project este un experiment celebru in mediile psiho-medicale internationale, din cauza controverselor morale pe care le-a provocat si a universitatilor celebre de unde provin cercetatorii care l-au initiat: Harvard, Tulane, Maryland, California. In 1998, ei au propus autoritatilor romane (Ministerului Sanatatii si Directiei pentru Protectia Copilului) sa fie parteneri intr-un studiu care isi propunea sa verifice in ce masura asistenta maternala este superioara institutionalizarii. In momentul inceperii proiectului, dezinstitutionalizarea incepuse in Romania in favoarea asistentei maternale. Aproximativ 75.000 de minori – potrivit datelor prezentate chiar de autorii experimentului – se mai aflau inca in orfelinate. La o cifra asa de mare, cei 136 de copii cu virste de pina la 2 ani, recrutati in acest studiu sint o masa aproape neglijabila. Ei au fost impartiti aleatoriu in doua grupuri: 68 au fost imediat dati in asistenta maternala, iar ceilalti 68 au fost haraziti de investigatori si de autoritatile romane sa ramina in orfelinate pentru aproximativ un deceniu, experimentul fiind terminat in 2009. In acest rastimp, cei 136 de copii au fost monitorizati si supusi periodic unor examene neurologice si evaluari psiho-comportamentale. Cercetatorii voiau sa vada ce diferente in dezvoltarea creierului pot fi asociate cu institutionalizarea, care dintre aceste aspecte pot fi ameliorate prin plasarea copiilor in familii maternale si care este momentul cel mai potrivit cind ar trebui sa se faca plasamentul maternal pentru a se evita aceste tare in comportamentul copiilor abandonati. Proiectul a fost aprobat, nu s-au inregistrat voci impotriva. Presa a prezentat cercetatorii de la Harvard drept niste salvatori. Rezultatele studiului urmau sa dea verdictul daca in Romania asistenta maternala ar trebui continuata sau mentinute orfelinatele. Se astepta oare cineva ca studiul sa concluzioneze ca viata din orfelinatele insalubre ale Romaniei, unde sute de mii de copii au crescut nu doar fara afectiune umana, ci in mizerie, frig si foame, este superioara celei din familiile maternale? Ei bine, autorii studiului si autoritatile romane partenere pretind ca da, aceasta ipoteza ar fi fost plauzibila, si ca studiul era fara doar si poate benefic atit pentru orfelini in general, cit si pentru cei supusi direct experimentelor. Altfel studiul nu ar fi putut fi aprobat, nu-i asa?

Spre deosebire de Romania, in lumea stiintifica internationala studiul a stirnit mari controverse si dezbateri morale, concretizate in numeroase articole stiintifice. Autorii experimentului au manifestat o atentie deosebita in a argumenta din punct de vedere etic experimentul. Dar argumentele lor nu au pus capat discutiilor aprinse, de o parte si de cealalta. Unii au intrebat de ce au fost alesi orfanii romani ca subiecti pentru un astfel de experiment? Pentru ca era mai ieftin? Pentru ca in America autoritatile nu ar fi permis ca zeci de copii sa fie tinuti in orfelinate de dragul cercetarii pina la o virsta la care dezvoltarea lor ar putea fi ireversibil compromisa? Pentru ca tema cercetarii in sine era disputabila, dat fiind ca alte studii demonstrasera deja in SUA eficienta asistentei maternale? Autorii au raspuns ca experimentul nu putea fi condus in State, unde ponderea copiilor abandonati de parinti aflati in institutii, cu virste intre 0 si 2 ani, era sub 1%, adica in jur de 1500, majoritatea cu dizabilitati majore, deci recrutarea lor ar fi fost imposibila. Criticii au calificat insa experimentul "exploatator" pentru orfanii romani, cu atit mai mult cu cit concluziile au confirmat ca institutionalizarea intirzie dezvoltarea creierului si determina probleme ireparabile de comportament, orfelinii fiind cu pina la zece ani in urma unor copii crescuti intr-un mediu sanatos.

Daca insa presa stiintifica internationala s-a centrat justificat pe cercetatorii straini, partea romana a acestor proiecte disputabile nu trebuie omisa. Romania, ca si alte tari in tranzitie, a reprezentat si inca mai reprezinta o piata generoasa pentru cercetarea internationala. Teoretic, dupa aderarea la UE, cercetarea pe subiecti umani, mai cu seama pe categorii vulnerabile, cum sint copiii abandonati, e guvernata de reguli sI legi restrictive. Insa lipsa de competenta combinata cu coruptia face aplicarea lor discutabila. Includerea unui copil institutionalizat intr-un studiu e conditionata de consimtamintul parintilor sau reprezentantilor legali. Insa cit de valid este consimtamintul unei familii care si-a lasat sugarul la poarta spitalului sau si-ar vinde copilul pe 100 de dolari? Cit despre implicarea autoritatilor, aceasta e marcata de suspiciuni, dat fiind ca in anii 90 sute, mii de copii si-ar fi pierdut urma din orfelinate, cu concursul celor care trebuiau sa ii protejeze, motiv pentru care adoptiile internationale au fost blocate multi ani dupa aceea. A condamna cercetatorii straini care conduc aceste studii este usor, insa nu totdeauna corect. Ei propun un proiect in care cred si caruia nu ii vad, poate, hibele morale. Autoritatile romane il aproba. Analiza in spatiul public a acestor practici de cercetare ar mari, cu siguranta, sansa ca ele sa fie aprobate pe baza unor premise etice. Igienizarea e necesara daca vrem ca brandul de tara al Romaniei, cel inradacinat in memoria colectiva, sa se schimbe. Iar daca subiectul cercetare e arid si nu intereseaza pe nimeni, sa ne gindim la 68 de copii carora le-a fost refuzat dreptul la o soarta mai buna pentru ca fusesera impartiti aleatoriu intr-un experiment.