Caută 
5 MIN
O expozitie de o zi la Iasi, contact rapid, superficial, cu unele dintre tablourile ce au fost prezentate la o licitatie de opere de arta, organizata in Capitala, la Ateneu, miercuri, 14. Gasesc, intre multe piese, se pare ca o suta, apartinind unor nume cunoscute, chiar Grigorescu, Pallady, Bancila, Tonitza si altii, un viguros portret de bucovinean, un cap de batrin aspru, de George Lowendal, pictor cunoscut, de care tocmai auzisem recent la Cernauti. N-am gasit spatiu sa-l pomenesc, in tableta de saptamina trecuta, despre trecutul Cernautilor. Stiam ca acest artist, care si-a legat numele de teatrul din capitala Bucovinei, in perioada 1926-35, a calatorit prin satele bucovinene si ca a pictat mult, indeosebi portrete ale locuitorilor din zona. Stau de vorba cu curatorul expozitiei, imi confirma informatia primita de la Dragos Olaru: baronul Lowendal a facut parte din gruparea care a adus faima nationala teatrului din Cernauti, alaturi de Victor Ioan Popa, George Mihail Zamfirescu si multi actori care au devenit nume de prima mina in teatrul romanesc, intre care Birlic si Jules Cazaban. Un destin fabulos: fiul unui descendent din regii Danemarcei si Norvegiei (tatal a fost ofiter in marina Tarilor Rusiei, familia i-a fost nimicita in flacarile revolutiei bolsevice), s-a nascut la Sankt-Petersburg, a studiat la Academia de Belle-Arte si a ajuns apoi in Basarabia, la Soroca, la mosia unui fost profesor al sau. Isi leaga apoi viata de paminturile romanesti, aici picteaza mult, afirmindu-se ca un autentic portretist, realizeaza primul teatru de papusi din Basarabia, pentru care scrie piese, impreuna cu logodnica sa Ariana, viitoarea sotie, devine pictor scenograf in mai multe teatre din Chisinau, iar in 1926 ajunge la Cernauti. De aici organizeaza turnee in intreaga Romanie, dar si in sate si in cazarmi. Gasesc pe un site datorat unei nepoate, tot Ariadna, care locuieste acum in Austria: construieste, dupa o conceptie proprie, prima scena glisanta din tara, pentru spectacolul "Crima si pedeapsa" de Dostoievski si picteaza celebra cortina a Teatrului National din Cernauti. Infiinteaza primul teatru cult de marionete, realizind papusile, decorul, cortina. In 1928 construieste, tot la Teatrul din Cernauti, prima scena turnanta. Pune in scena prima piesa de SF in tara, "R.U.R" de Karel Czapek. Aici si atunci i se deschide interesul pentru taranii si manastirile Bucovinei, care vor deveni pentru totdeauna modelele sale. A trait in Romania pina la sfirsitul zilelor (m. 1964), a fost profesor la Institutul "Nicolae Grigorescu", dar si la Scoala Populara de Arta din Suceava. E cunoscut mai ales ca portretist (Gala Galaction, Radu Boureanu, N.D. Cocea, Liviu Rebreanu), iar chipurile sale de tarani bucovineni au vigoare mitologica – demnitate, suferinta si mindrie; au o expresivitate aparte a trairilor psihice. si totul a inceput la Cernauti, in tineretea sa.
La Universitate, cladire impozanta, datind din anii 1864-1878, fosta resedinta a mitropolitilor Bucovinei, vizitam sali de un lux rafinat, refacute acum cu bani putini si gust pe potriva, dupa ce biblioteca, depozitara a unor valori inestimabile, a fost incendiata in timpul razboiului. Dar aceste incaperi inca impun. Si tot la Universitate aflam o istorie insolita cu o statuie si vedem vestigiile reconstituite ale acestei opere de arta. Iata: in actuala Piata Sobornaia (fosta Austriaplatz, fosta Piata Grigore Ghica-Voda) a fost dezvelita, de catre administratia austriaca, in 1875, un impunator monument al imparatesei Elisaveta, care s-a numit un timp Monumentul Austriei. In anul 1922 el a fost scos de catre autoritatile romanesti si transferat la Muzeul Bucovinei, din Cernauti. Nu se mai stia de el. Cu un deceniu in urma, monumentul-simbol, fara cap si miini, a fost descoperit in curtea fostului muzeu, acoperit cu un strat de pamint. Un grup de artisti din mai multe tari europene au re-creat statuia, fiecare lucrare purtind un mesaj artistic articulat la prezent. Lucrarile au fost expuse in mai multe tari europene, ca in cele din urma sa fie adunate toate in fosta resedinta mitropolitana din Cernauti. Merita vazute. Mai trebuie sa pomenim si ca multi dintre rectori si profesori, provenind din elita bucovineana, au contribuit la constructia institutionala a acestei prestigioase scoli inalte. Intre acestia, Ion I. Nistor, membru in comitetul de organizare a Adunarii Nationale de la Cernauti care a hotarit unirea, un nume de virf al corpului academic din Romania. A fost profesor la Viena si Cernauti, apoi la Bucuresti, membru al Academiei Romane, director al bibliotecii acestui inalt for, ministru. Lui i-a fost incredintata cinstea sa tina cursul inaugural, in limba germana, in 1912, "Locul romanilor in istoria sud-est europeana", ce avea sa-l consacre ca istoric important. Sala era arhiplina, se adunasera personalitatile timpului sa-l asculte. Un martor ocular ar fi spus atunci ca a vorbit domnul Nistor in limba germana, dar cit de romanesti erau cuvintele lui! E reconfortant sa afli aceste amanunte. Un alt profesor de virf, Sextil Puscariu, detinatorul catedrei de Limba si Literatura Romana, din 1906 pina in 1919, e chemat sa fie ales primul rector la Cluj, la infiintarea Universitatii Daciei Superioare. Ce prestigiu va fi avind si ce chemare pentru constructie! La Cernauti a avut un rol hotaritor in organizarea si editarea primului ziar romanesc din ajunul Marii Uniri, „Glasul Bucovinei", pentru care a scris cunoscutul articol „Ce vrem".
O alta cladire, evocind un moment dureros: cea a inchisorii in care a fost intemnitat, timp de citeva luni, in 1875, Ciprian Porumbescu, in urma procesului deschis de catre autoritatile austriece impotriva Societatii „Arboroasa". Membrii acestei societati romanesti au trimis, in semn de protest, o telegrama de doliu regelui Romaniei, in zilele in care autoritatile orasului sarbatoreau, cu mare pompa, centenarul acapararii Moldovei de nord. Desi acuzatii au fost achitati, retinerea lui C. Porumbescu in beciurile umede si reci ale inchisorii a zdruncinat sanatatea compozitorului si a declansat moartea sa prematura. Un scuar din piata Sobornaia se numea „Arboroasa". Aici, la 7 decembrie 1930, sub egida Ligii Culturale (filiala Cernauti), a fost dezvelit bustul lui Mihai Eminescu (opera sculptorului iesean Richard Hette). La festivitati au participat multe personalitati culturale din tinut si oaspeti din intreaga tara. Dar odata cu ocuparea orasului de catre armata rosie, in zilele de 27-28 iunie 1940, bustul a disparut pentru totdeauna.
O plimbare prin piete si pe strazi, cu circulatie numai pentru pietoni, te umple de incintare. Cladiri ale caror fatade au fost refacute si sint puse in valoare, seara, printr-un iluminat ingenios. Iata strada Kobyleanska (fosta Herengasse, fosta Iancu Flondor) pe care se aflau sediile caselor nationale ale nemtilor si polonezilor, cel al ziarului „Bucovina" si al revistei „Bucovina Literara", banci, magazine – pastreaza ceva din aerul timpului. Iar pe strada Ucraineana (fosta Iancu Zota, fosta Domneasca de Jos), cu biserica armeana si Casa Nationala a Ucrainenilor, cu vilele familiilor boieresti Grigorcea, Stefanelli, Vasilco, Hurmuzachi si casa mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici, respiri istorie reconfortanta.
Incercati sa vedeti un film documentar din 1939 al regizorului Paul Calinescu, „Cernauti (1939)" (http://anr.infoideea.ro/basarabia1940/page8.html). Sau cercetati portalul cu vederi din vechiul Cernauti http://gr-czernowitz.livejournal.com/. Ce oras, cu "autobuze electrice" (troleibuze), ce lume eleganta, ce distinctie a strazii si oamenilor! O oaza de civilizatie, n-o mai putem intilni astazi nicaieri.
