De ce sa vizitam Cernautii?

Orasul Cernauti bintuie imaginarul romanilor, s-a instalat, ca un mit, in inimile celor care mai gindesc la Eminescu, Ciprian Porumbescu si alti intemeietori, ne aminteste de Paul Celan, unul dintre cei mai importanti poeti moderni ai lumii, de Traian Popovici, primarul care si-a periclitat viata, pozitia, averea si familia pentru a salva de la deportare 20.000 de evrei, si de Anita Nandris, taranca din cartierul Mahala care a supravietuit deportarii in Siberia si a reusit sa revina impreuna cu copiii sai si sa aduca marturie. Cum sa rezisti invitatiei de a-l vizita? Mai ales cind esti condus de un bun cunoscator al locurilor si istoriei locale, cum mi s-a intimplat mie…

De un timp, Cernautii au devenit obiectiv turistic, accesul e acum usurat de noile reglementari privind vizele, pe internet gasesti multe impresii favorabile ale celor care l-au vizitat. Stiti ca e doar la treizeci de kilometri de la Siret? Am fost de curind, am ajuns dupa-amiaza si am inceput un prim tur, ghidati cu competenta de un cunoscator impatimit, domnul Dragos Olaru. Am pornit de la scoala in care si-a inceput studiile Eminescu si casa surugiului Tirtec (Dzierzek), la care a stat mai intii la gazda, pe fosta strada Sfinta Treime (actuala str. 28 iunie), linga vechea biserica cu acelasi hram, cladire ce s-a pastrat pina azi. Apoi, un timp, a locuit si la profesorul de franceza Victor Blanchin, pe str. Domneasca de Jos (Iancu Zota), actuala str. Ucraineana. O alta gazda ar fi avut pe Feldgasse (str. Cimpului), actuala str. Karmeliuk, dar care a disparut pe la inceputul anilor 60 ai secolului trecut. Despre gazduirea la profesorul Aron Pumnul stim cu totii.

Am ajuns curind, condusi de ghidul nostru, in Piata Centrala (cindva Ringplaz), in care domina cladirea primariei, construita intre 1843-1847 de catre renumitul arhitect bucovinean Adolf de Marin. Piata e cu totul impresionanta, avea cindva sase hoteluri (Weiss, Belle Vue, Paris, Europa, Pajura Neagra si Leul de aur), cladiri impunatoare care se pastreaza in buna stare si astazi, dupa un secol si jumatate (desi nu mai au aceeasi destinatie). S-au schimbat doar monumentele din piata, in functie de regimul politic, dar farmecul e acelasi. Fiecare din edificiile enumerate mai sus este legat de prezenta aici, la Cernauti, a multor personalitati. Sa amintim, de exemplu, Hotelul Weiss, mult timp unul dintre cele mai importante hoteluri in urbea cernauteana: aici s-au oprit de-a lungul anilor imparatul Franz Iosef, Tarul Rusiei, Alexandru, scriitori, oameni de stiinta, actori renumiti etc. In „Jurnalul" lui Titu Maiorescu gasim insemnarea ca a tras, prin 1883, la hotelul Weiss, la camera cu balcon, unde scrie o poezie de dragoste in limba germana. Balconul ne incita la reflectii. Din insemnarile zilnice pe care le facea Ciprian Porumbescu la Cernauti, aflam ca la acest hotel studentul  si viitorul compozitor l-a cunoscut si l-a ascultat pe marele interpret Grigore Vindereu. Totul e luminat feeric noaptea, ca toate edificiile importante din acest oras-bijuterie, conservat cu grija. Dupa ce hotelul devine proprietatea Societatii pentru cultura si literatura romana din Bucovina (1899) si e transformat in Palatul National al romanilor bucovineni, creste vizibilitatea afectiva a edificiului. Actorii trupelor teatrale, dupa spectacole, erau adusi adesea de catre studenti pe brate aici. In 1909, dupa o vizita a lui N. Iorga la Cernauti, unde marele istoric a tinut o conferinta, studentii universitatii au organizat demonstratii de strada si l-au insotit pina la Palatul National. Era de fapt un act de protest al bucovinenilor impotriva autoritatilor austriece care, ceva mai devreme, nu-i permisesera lui Iorga sa vina la Cernauti. Voiau sa intareasca astfel pozitia ferma a istoricului roman, care condamna politica autoritatilor austriece.

De hotelul Pajura Neagra este legat si numele lui Mihai Eminescu. In amintirile sale, prietenul T.V. Stefanelli scrie despre vizita poetului la Cernauti, in 1875, atunci cind autoritatile austriece sarbatoreau cu mare pompa 100 de ani de la acapararea celei mai frumoase parti a Moldovei. Eminescu aduce brosura lui M. Kogalniceanu, "Rapirea Bucovinei", si o imparte clandestin la mai toate institutiile din oras, iar seara, la hotel, sfideaza, impreuna cu prietenii sai, prin tinuta si comportamentul lor, pe cei care se adunasera sa sarbatoreasca centenarul incorporarii. La acelasi hotel, unde isi  tinea adesea reuniunile Societatea studenteasca "Junimea", a fost de nenumarate ori C. Porumbescu, membru in comitetul executiv si apoi presedinte, care interpreta adesea melodii la vioara; cum o facea de altfel si la restaurantul Kronprintz, actualul Hotel Kiev, la care am cinat si noi si am ascultat muzica populara ucraineana si romaneasca.

In Piata Teatrului (Elisabetplatz), cea mai impozanta cladire este sediul actualului teatru ucrainean muzical-dramatic „Olga Kobyleanska", construit in 1904 de renumita firma Fellner si Helmer, din Viena. Aceasta a primit, mai tirziu, supranumele de "fabrica de teatre" si a construit, de la infiintare, in 1873, si pina la inchiderea sa (1920) nu mai putin de 48 de teatre in intreaga Europa, de la Hamburg la Odessa, de la Szeged la Zürich, de la Budapesta la Praga, de la Baden la Zagreb, de la Iasi la Oradea si Cluj. Aici, in anii interbelici au jucat cei mai cunoscuti actori ai teatrului romanesc, indeosebi intre anii 1925-1935, cind cernautenii se puteau bucura de o administratie capabila si de o trupa de actori proprie. Veneau atunci in turnee teatrele din Bucuresti, Iasi, Cluj, etc. O inflorire a artei teatrale la Cernauti a avut loc sub conducerea regizorului Victor Ion Popa, care a adunat la Cernauti un manunchi de talente actoricesti cu care se putea mindri orice teatru din tara: Misu Fotino, Annie Capustin, Jeni Irimescu, Dumitru Moruzan, Grigore Vasiliu Birlic (a terminat Conservatorul de muzica si Arta Dramatica din Cernauti), Silvia Fulda, Jules Cazaban, Tudor Calin, N. Sireteanu, Nae si Petre Bulandra si altii.

Alt edificiu important din Piata Teatrului este cladirea fostului Ober-Gymnasium (Liceul „Aron Pumnul"), la care a invatat Mihai Eminescu intre 1860 si 1866 si unde i-a avut ca profesori pe A. Pumnul, M. Calinescu, Ion Gh. a lui Sbiera, Stefan Wolf, Ernst Rudolf Neubauer si altii. Asa a vrut Gheorghe Eminovici, sa studieze copiii sai la scolile germane din Cernauti. Astfel ca in toamna lui 1858 apare aici pentru prima data si Mihaita, dus mai intii la Nationalhauptschule (scoala primara), unde termina clasele a III-a si a IV-a si apoi, in toamna lui 1860, la gimnaziul german. El indrageste pentru totdeauna acest oras, meleagul bucovinean, oamenii lui, isi face aici prieteni devotati cu care va avea cele mai sincere si fratesti relatii pina in ultimii sai ani. Aici, la moartea iubitului sau dascal, Aron Pumnul, scrie si prima sa poezie, pe care o publica in culegerea "Lacramioarele invataceilor gimnazisti din Cernauti la mormintul preaiubitului lor profesor Arune Pumnul". De aici va trimite si primele poezii la "Familia" lui Iosif Vulcan, care avea sa-i schimbe pentru totdeauna numele in Eminescu. Si tot la Cernauti se va indragosti pentru totdeauna de teatru. In anii 1863-1864 vor veni in capitala Bucovinei primele trupe teatrale romanesti, conduse de Fany Tardini-Vladicescu si de Mihai Pascali. Entuziasmul publicului romanesc din Cernauti era de nedescris, iar tinarul Eminescu nu lipsea de la nici un spectacol. Prins de vraja teatrului, va parasi pentru citva timp orasul pentru a cutreiera tara in lung si-n lat. Dar s-a intors, coplesit de durerea pierderii iubitului invatator Aron Pumnul, insotindu-l, impreuna cu gimnazistii, pe ultimul sau drum.

Nu mai am spatiu, desi excursia e nici la jumatate. L-am urmat pe Dragos indeaproape, coplesit, incercind emotii pe care nu le mai traiesc la Iasi, cind trec zilnic pe linga cladirea in care Eminescu a fost jurnalist la „Timpul". Poate-l vom mai insoti in alt numar.