Deturnare de fond

Orice proiect de constructie bisericeasca este super-vizat si, de cele mai multe ori, supra-dimensionat binisor de catre „managerul-sef", episcopul eparhiei. Grandomania este distribuita uniform in elita diriguitoare, netinind cont ca domnii, politicieni ori nu, poarta papion sau culion la vesmintele negre de lucru. Si, cum orice rau nu vine singur, de la o anumita marime in sus, toate cladirile trebuie sa creasca si in jos, caci legea constructiilor le sileste sa aiba subsoluri vaste, ca solide adaposturi civile pentru vremuri belicoase. Daca vrem sa ne aparam de ispite, atunci trebuie sa ne ferim si de bombe. Desi cred ca problema s-ar cuveni pusa exact invers.

Preotul care a fost inhamat la o ctitorie bombastica este silit, vreme de multi ani, sa vegheze caramizi si betoane. Vizitele pastorale pe la enoriasi se raresc, pentru a se putea inmulti metrii cubi ai materialelor de constructii, obtinuti dupa multe „calatorii de afaceri". Zidurile de fatada cresc in detrimentul zidirilor interioare. In locul unui urias cu picioare de lut, prefer sa ma apere un pluton de pitici cu brate de otel. De aceea imi plac, la nebunie, bisericutele din lemn, unde Hristos, cit este El de mare, tinind lumea in palme, tot incape linga o mina de credinciosi.

Pe de alta parte, cealalta deturnare de fond se obtine atunci cind institutia Bisericii este sfatuita dinafara cum sa-si chiverniseasca averea. Inca de acum saisprezece veacuri, slujitorii Domnului au intemeiat scoli si spitale. Societatea secularizata le-a rapit apoi, gradat, acest drept. Astazi, brusc, ateii si liber-cugetatorii vor ca slujbasii Celui din Ceruri sa-si indrepte privirea spre pamint, purtind mai mult grija cerintelor sociale decit a celor duhovnicesti.

In ambele cazuri, ciudat de asemanatoare ca implicatii, ar trebui sa fim onesti. Ori avem cu totii pe dinauntru ceva numit suflet, si atunci rabinul, muftiul, pastorul sau preotul sa-l aiba in grija (in timp ce inginerul, medicul si asistentul social ne cheltuiesc impozitele), ori in afara de „ambalaj" nimic nu avem, si atunci sa ni se scoata la mezat locasurile de cult, ca faine sali de sport s-ar putea face din ele.