Farmecul candidaturilor neconventionale

Ne indreptam spre cea de-a doua runda de alegeri europarlamentare, de la aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana. De data aceasta, miza o reprezinta mandate intregi, de cinci ani, astfel incit candidatura ar trebui sa reprezinte un angajament mult mai serios decit la scrutinul din noiembrie 2007. De asemenea, e pentru prima data cind participam la alegeri simultane, le-am putea numi pan-europene – cu observatia ca sistemele electorale difera, totusi, de la tara la tara. Multi dintre candidati au deja experienta in forul de la Bruxelles si Strasbourg, unii au devenit figuri apreciate si respectate, astfel incit ne pot spune lucruri interesante si pertinente, in perioada campaniei. In fine, agenda europeana este incarcata si in acelasi timp tensionata, dat fiind haosul institutional in care se afla astazi Uniunea.

Iata cel putin patru motive serioase pentru care ar trebui sa asistam la o campanie mai consistenta. Din pacate, nimeni nu pare dispus sa parieze pe asa ceva, astfel ca nu ar trebui deplinsa aparitia unor candidati oarecum „exotici". Orice si oricine contribuie la o mai buna concentrare a atentie asupra scrutinului si la cresterea prezentei la urne, este binevenit. Pina si interesul de tip strict monden pentru un europarlamentar sau altul este mai bun decit indiferenta.

Si, in definitiv, cit de exotici sint candidatii exotici de care avem cunostinta pina acum? Parem surprinsi ca doi lideri de partide pina nu demult ostile unul celuilalt au decis sa colaboreze (e drept, in circumstante „speciale" si printr-o modalitate bizara – inscrierea temporara a unui lider in partidul celuilalt). Dar cum altfel ne-am fi asteptat sa raspunda cele doua forte – in prezent mici si marginale – amenintarii cu retrogradarea definitiva in divizia B (sau C) a politicii romanesti? De mirare este faptul ca o asemenea intelegere nu s-a realizat mai devreme. Iar perspectiva ca acesti doi lideri sa scoata la urne, in iunie, alegatori nu foarte versati in problematica europeana reprezinta un foarte util factor de presiune la adresa fortelor politice consacrate. Poate ca activistii acestora din urma se vor abate mai frecvent de la drumurile asfaltate pentru a le explica cetatenilor (europeni) din judetele patriei de ce trebuie sa iasa la vot si, in masura posibilitatilor, ce e cu Uniunea asta europeana.

Ar mai fi si o tinara cunoscuta, care ne spune ceva extrem interesant: are ambitia sa ajunga in Parlamentul European si pentru asta va candida ca independenta. Vrea sa demonstreze ceva – partidului, mult mai celebrului sau tata, societatii etc. Nu ne intereseaza acum daca are dreptate sau nu, daca va candida sau daca va fi aleasa, si nici daca vrea cu adevarat sa-si construiasca o cariera politica europeana. Important este ca acest Parlament European, pe care multi politicieni (si chiar candidati) il ignora poate face obiectul unei ambitii. Iar in ceea ce priveste publicul, daca tinara de care vorbim ii va face pe citiva dintre cei care o sustin sa vorbeasca despre Europa in cuvintele generatiei lor, este foarte bine.

Mi-as fi dorit sa apara si la noi un caz similar celui din Franta, in care Rachida Dati, ministru al justitiei si o stea in urcare a partidului de guvernamint – are parte de un veritabil exil la Parlamentul European. De la un astfel de eurodeputat, care vrea sa revina cit de repede posibil in politica nationala, te astepti sa fie foarte activ, chiar hiperactiv (spre a folosi un adjectiv atasat de regula lui Sarkozy, seful intransigent al doamnei Dati). Si evident ca activitatea sa ar atrage, macar pentru o vreme, atentia publicului. As fi apreciat, de asemenea, prezenta pe liste a unor „seniori" – politicieni experimentati, aflati la sfirsitul carierei, pe care nici presa, nici opinia publica nu ii ignora. Mai ales daca au renuntat la ambitiile pe plan intern, astfel de oameni ar putea fi eficienti in promovarea agendei europene.

Si ar mai fi citeva astfel de categorii de politicieni care ar da ceva mai multa culoare dezbaterii electorale si ulterior activitatii de rutina din Parlamentul European. Ei ne sint utili, in masura in care pot capta atentia opiniei publice si ii pot livra acesteia, in cantitati mici, informatii si cunostinte pe care ea, altfel, nu le cere.