Lecturi de vacanta

In aceasta perioada, majoritatea revistelor cre se respecta le propun cititorilor unele titluri pentru lectura din timpul vacantei. Aflu dintr-un ziar de mare tiraj ca Mircea Cartarescu a facut si el o lista cititorilor celebrei publicatii "Times", alaturi de Salman Rushdie. Nu, nu a recomandat vreun scriitor roman, ci pe Salinger, de parca Salinger mai avea nevoie de vreo recomandare. Oricum, daca ne mindrim cu atita lucru, inseamna ca sintem inca o literatura mica, neobisnuita cu normalitatea unei receptari care sa ne permita demnitatea.

Sa ma intorc insa la ideea de vacanta. E vara, e soare, timpul capata parca un ritm mai calm, stresul de peste an se face uitat. Prejudecata spune ca in vacanta citim carti mai usoare, de parca peste an ne-am indeletnici cu totii numai cu tomuri groase, chinuitoare. Din pacate, eu unul nu astept vacanta pentru a ma relaxa parcurgind carti, cum se spune, "comeciale" ori usor digerabile. De altfel, ca sa fiu sincer, nici nu ma satisfac astfel de volume. Trebuie sa recunosc, fara urma de frustrare, ca nu am mai avut de multa vreme timp pentru a ma reintoarce la Dumas (pe care-l mai foiletez, deschizind la intimplare unul dintre romanele sale, pentru a-mi verifica memoria, care in acest caz functioneaza imbatabil), la romane politiste ori la vreun fantasy care sa ma amuze prin stingaciile sale. Citesc, din fericire, din obligatie. Dar cit de mult imi place aceasta obligatie! Nu as da-o pe toata libertatea din lume.

In fiecare vacanta, recuperez, de regula, ceea ce nu am reusit sa duc la bun sfirsit in timpul anului universitar. Acum am timp legat, care mi-ar permite, teoretic, sa imi vad de ale mele. Publicistica ocupa mereu un loc secundar in programul meu: scriu un articol (si pe acesta, evident) asa cum altii joaca o partida de sah ori de table intre doua reprize de munca. Asta ma relaxeaza pe mine, asta imi cere firea mea mai frivola, poate, hiperactiva in orice caz… Asa se face ca, de cele mai multe ori, lectura aparitiilor recente din literatura romana nu reprezinta nici pe departe prioritatea mea. De fapt, as putea spune ca mai putin de o treime din cartile pe care le citesc sint noi; cu toate acestea, ma straduiesc sa ma tin la curent si de regula nu imi scapa titlurile bune si foarte bune de peste an. Scriu cronici literare in citeva reviste (Observator cultural, Viata romaneasca, Contemporanul), dar nu socotesc aceasta indeletnicire nimic altceva decit un exercitiu care ma ordoneaza, ma tine in priza, o reactie fireasca, de care am devenit, dupa atitia ani, dependent, care imi creeaza un tonus bun si care ma tine in forma. Ii datorez usurinta in fata paginii albe (de fapt, in fata unui document nou deschis pe monitorul laptopului). Nu pot trai izolat de prezent, simt nevoia sa fiu la curent. Asa se face ca citesc multe volume de poezie, multe romane, eseuri, carti de critica literara, dar fara a considera ca asta e mai important decit lectura Scrisorilor catre Lucillius ale lui Seneca (cu asta ma indeletnicesc in aceste zile) sau decit parcurgerea unor tomuri serioase despre istoria si cultura bizantina. Norocul meu este ca m-am inhamat la o carte despre Cantemir, care m-a obligat in ultimii doi ani sa citesc zeci si zeci de carti istorice (una dintre directiile lecturilor mele din ultima vreme), filosofice s.a.m.d. Asadar, recunosc fara sa rosesc: de la o vreme, literatura propriu-zisa nu imi mai ocupa cel mai extins spatiu de lectura.

Prin urmare, daca ar fi sa ma opresc la doar trei-patru titluri dintre cele recente, pe care sa le recomand oricui doreste sa le poarte dupa sine pe drumurile de vacanta, lista ar fi strict subiectiva. Sa ma opresc, totusi, la carti aparute in acest an, din genuri diferite. La capitolul poezie, as recomanda fara ezitari antologia Marianei Codrut, Areal (editura Paralela 45), care ofera posibilitatea redescoperirii uneia dintre cele mai autentice voci lirice ale ultimelor decenii de poezie autohtona. Nu as ocoli nici volumul lui Ioan Es. Pop, Unelte de dormit (Cartea romaneasca). Dintre romanele aparute in acest an, m-as opri la cel al lui Octavian Soviany, Viata lui Kostas Venetis (Editura Cartea romaneasca) ori la Minoic-ul lui Caius Dobrescu. Ambele sint romane cu o consistenta epica laudabila, care asigura o lectura mai mult decit placuta. La capitolul critica literara, cu toata subiectivitatea, recomand in totala cunostinta de cauza (am ingrijit si prefatat volumul) Polemos-ul lui Marin Mincu (Editura Compania). E o carte mai mult decit incitanta, care pune degetul pe rana in destule situatii indeobste tabuizate ale vietii noastre literare din ultimele patru decenii. In fine, amestecind istoria cu istoria literara, tinarul cercetator Dinu Tudor propune, la Editura Humanitas, o excelenta impletire a doua biografii: Dimitre Cantemir si Nicolae Mavrocordat. Dar sa fiu onest: nu am dus inca la bun sfirsit lectura acestui volum abia aparut si abia achizitionat.

Cam astea ar fi titlurile romanesti. Dar cum pot uita faptul ca la Polirom abia a aparut ultimul volum din Septuaginta? Sau ca tot acolo au fost reeditate Memoriile lui Valeriu Anania, cea mai buna carte a controversatului mitropolit? In fine, in materie de carti, ispitele sint nesfirsite…

Si totusi, am marele noroc ca in aceasta vara sa beneficiez de un stagiu de cercetare in bibliotecile Parisului. Prin urmare, lecturile mele nu vor fi chiar de vacanta. Dar pentru mine a ma pierde printre carti si printre monumentele si muzeele unui oras mitic este, de departe, cea mai buna varianta pentru o vacanta. Despre asta va voi povesti, poate, cu alta ocazie.

Publicitate și alte recomandări video