Caută 
3 MIN
Pe vremuri, in fiecare an se juca o partida
Capitala – Provincie. O selectionata a cluburilor
din Capitala infrunta o selectionata alcatuita din
jucatorii Provinciei. Nu stiu la ce s-au gindit
organizatorii de atunci: la posibilitatea unei
revanse a Provinciei, caci Capitala cistiga, in
competitiile oficiale, tot ce se putea cistiga? Sau,
dimpotriva, pentru a demonstra, inca o data, ca
fotbalul adevarat se joaca in Capitala? Ca
jucatorii cei mai buni ai Provinciei, aici adunati
laolalta, n-au nici o sansa in fata jucatorilor din
Bucuresti? Universitatii Craiova de aceea i s-a
spus „Campioana unei mari iubiri”, tocmai pentru
ca a indraznit sa sfideze aceasta hegemonie a
Capitalei. Ani si ani la rind, Dinamo, Steaua,
Sportul Studentesc (pe vremea lui Nicu
Ceausescu), dupa evenimentele din decembrie
1989, Rapid si, pentru o scurta vreme, FC
National au ingenunchiat Provincia intr-o
asemenea masura, incit ajungeai sa te intrebi de
ce nu se organizeaza o Serie A pentru echipele
din Bucuresti sau un soi de plaz.off care sa
decida campioana, si o alta serie, cu echipele din
Provincie, care sa stabileasca cine
retrogradeaza si sa decida clasamentul final de
la locul 5 sau 6 in jos.
Ca romani, ne-am bucurat cu totii de calificarea
in sferturile Cupei UEFA a Stelei si Rapidului.
Sintem mindri ca Bucuresti este singurul oras din
Europa care este prezent cu doua echipe in
sferturi. Ar fi putut fi Sevilla, daca Betis invingea
pe Steaua. Dar Sevilla nu este Capitala Spaniei.
Aproape ca ne-am resemnat ca Bucuresti stringe
tot ce misca in fotbal in tara asta. Ne intrebam
cine va fi campioana cu mare seninatate:
Steaua, Dinamo sau Rapid? Nu cumva National
ar putea intra in joc? Sportul Studentesc joaca
cu portile deschise, la ei nu exista bilete de
intrare pentru ca nu are cine sa le plateasca.
Bate cind vrea, pe cine vrea si pierde cind nu te
astepti. Dar exista acolo sus, a vindut mai bine
de o jumatate de echipa si spera, probabil, sa-si
scoata cheltuielile pe doi-trei ani din vinzarea lui
Mazilu, in vara.
Nu am complexul Provinciei, insa ceva nu mai
este in regula in fotbalul nostru. De-a lungul
timpului au existat UTA, Petrolul, FC Arges,
Universitatea Craiova care, macar din cind in
cind, au intrerupt aceasta hegemonie anormala
a Capitalei. In perioada comunista, cluburile mari
erau departamentale, banii veneau de la stat,
generalii faceau legile in campionat, se mai
amestecau si alti politicieni, jucatorii de valoare
din provincie erau luati „la oaste” cu arcanul, nu
se platea nimic pentru ei. Nu se dadea nici
macar un alt jucator la schimb. Acum au aparut
impresarii care fac jocurile. Cluburile din
Bucuresti aduna din Provincia saraca tot ce este
mai bun, Capitala devine un soi de rampa de
lansare pentru Primera Division, Seria A ori alte
campionate straine. Traseul transferurilor e
stabilit dinainte: Provincie, Capitala, Spania
(Italia, Germania, Portugalia, Ucraina etc.).
Provincia nu va avea nici o sansa daca nu-si va
exporta singura valorile si daca nu va merge sa
cumpere, la rindul ei, jucatori. Este experimentul
de la Timisoara, care va tine cit vor tine si banii.
Ar fi extrem de important pentru fotbalul
romanesc ca Timisoara sa cistige campionatul
ori, cel putin, sa ocupe un loc care sa-i permita
accesul in Cupa UEFA. Constructia acestei
utopii poate insanatosi fotbalul romanesc, care a
incetat de mult sa mai rasufle cu plaminii lui.
Cit priveste Cupa UEFA, e important, de aici
incolo, ca razboiul dintre suporterii Stelei si ai
Rapidului sa nu se dea in stamba, asa cum au
facut-o de-atitea ori. Avem, oricum, o echipa in
semifinale. Si Steaua si Rapid se descurca mai
bine in partidele internationale decit in
campionatul intern, asa incit nu e exclus sa
avem, in mai, o echipa in finala Cupei UEFA.
