Caută 
4 MIN
Sa lamurim mai intii, daca mai este nevoie, cine este Nicolae C. Paulescu. Savant binecunoscut in tara si strainatate pentru cercetarile care au dus la descoperirea insulinei, Paulescu a infiintat in 1922, alaturi de A.C. Cuza, Uniunea Nationala Crestina, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul sau oficial. Un an mai tirziu, cei doi au pus bazele Ligii Apararii Nationale Crestine si au pastrat zvastica neagra in mijlocul tricolorului romanesc ca insemn al noului partid. La constituirea formatiunii, Paulescu declara: "Romania Mare e ca un fruct splendid de o frumusete uimitoare. Dar ea poarta in sinul ei un parazit de curind pripasit care-i suge toata vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care ii otraveste fiii in circiumi nenumarate, care ii rapeste fecioarele si le face sa devina sterpe, care prin tot felul de speculatii fura piinea de la gura bietilor Romani" (Apararea Nationala, 22.11.1925). Nimic special pina aici: Paulescu resuscita stereotipuri ultrafrecventate in discursul antisemit cultural si politic in secolele XIX si XX.
Paulescu se remarca insa prin translarea in domeniul stiintific a discursului antisemit. Savantul roman a propagat teoria inferioritatii biologice a evreilor, foarte populara si in Germania nazista. Antisemitismul politicianului a devenit astfel parte din opera sa stiintifica, un fapt examinat in detaliu de noi in monografia Polemica Paulescu: Stiinta, Politica, Memorie in curs de aparitie la Editura Curtea Veche sub ingrijirea Doinei Jela.
Exemplul cel mai clar al pseudostiintei antisemite practicate de Paulescu este lucrarea Degenerarea Rasei Jidanesti, care a fost publicata in 1928. Publicatia fusese anuntata de autor cu doi ani inainte in periodicul Ligii Apararii Nationale Crestine: "Eu ma ocup de mult pe baza stiintifica de problema rasei, doar predau fiziologia la facultate… Problema jidoveasca pe punctul acesta devine de nesolutionat, fiindca in urma cercetarilor mele am descoperit ca jidanii au un creier prost format, adica cu totii sint degenerati. Degenerarea aceasta o inteleg asa, ca toti jidanii sint nebuni fara exceptie." (AN, 17.01.1926).
Greutatea creierului evreilor este discutata indelung de Paulescu. "Se stie", ne anunta el, evident fara referinte bibliografice, "ca creerul Jidanilor are o greutate cu mult mai mica decit cel al Arienilor" (p.18). Drept exemplu este folosit cazul "jidanului Anatole France, al carui creer cintarea 1017 grame" si "creerul jidanului Gambetta, care ajunsese sa dicteze in Franta, care avea o greutate de 1314 grame adica cu 107 gr. dedesubtul normalei". Anatole France primise Premiul Nobel pentru literatura si fusese membru al Academiei Franceze, iar Leon Gambetta avusese o cariera stralucita ca deputat, ministru si prim-ministru. Nici Anatole France, nici Leon Gambetta nu erau evrei. De aici pina la evreii Henri Bergson, membru al Academiei Frantei din 1918, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1927, si Albert Einstein, care primise Premiul Nobel pentru fizica in 1921, nu este decit un pas. "Creeerii jidanilor Einstein, Bergson… nu cintaresc mai mult ca acei ai acestor fruntasi ai lui Israel, care, prin minune, au fost autopsiati" (p. 19). La data la care erau scrise aceste rinduri, in 1928, nu se putea vorbi despre autopsia "cazurilor" Bergson si Einstein, pentru simplul motiv ca Bergson avea sa moara in 1941, iar Einstein in 1955.
Problema "malformatiilor congenitale ale creierului evreilor" era situata intr-o succesiune cauzala care ducea la probleme de aspect fizic si, mai departe, la probleme caracteriale. Paulescu ajunge sa scrie: "Anomaliile congenitale ale creerului dau nastere la tulburari in dezvoltarea oaselor craniului, ale trunchiului si ale membrelor. Astfel in Ghetourile Jidanilor, gasesti o multime considerabila de indivizi cu trup scurt si disproportionat, schilozi si diformi".
Antisemitismul "stiintific" al lui Paulescu il singularizeaza printre personalitatile lumii academice care au adoptat ideologii xenofobe in perioada interbelica. In cazul unora ca Mircea Eliade, Constantin Noica si Dan Barbilian (Ion Barbu), care s-au alaturat unei miscari antisemite si antidemocratice, nu se poate spune ca optiunea politica le-a influentat scrierile de istorie a religiilor, filozofie sau matematica. Paulescu, in schimb, si-a subordonat, intr-o buna masura, demersul stiintific obsesiei antisemite. Evolutia sa este intrucitva similara cu cea a lui Carl Jung, care a fost numit presedintele Societatii Germane de Psihoterapie in 1933 si a facut propaganda nazista la Radio Berlin. Acolo a declarat, in 1934, referindu-se la Hitler, ca "fiecare miscare culmineaza organic intr-un conducator care reprezinta, cu toata fiinta lui, esenta si aspiratiile poporului". In acelasi an, Jung isi exprima convingerea ca "Subconstientul «Arian» are un potential mai mare decit cel evreiesc", ca "Evreul e un fel de nomad care nu e si nu va fi niciodata capabil de creatie culturala proprie".
Paulescu ramine una dintre cele mai reprezentative figuri ale antisemitismului romanesc interbelic. El si-a bazat teoriile sale pe elemente de rasism biologic si nu a ezitat sa foloseasca medicina in scopuri ideologice. Savantul roman trebuie luat in seama ca un inspirator al legislatiei antisemite cu caracter rasial emisa la cumpana dintre anii ’30-’40 ai secolului XX.
