Primavara de la Chisinau

A fost, in urma cu 41 de ani, Primavara de la Praga, strivita de tancurile "unor armate prietene", in grosul lor – rusesti (ma rog, sovietice). A fost, cu doua decenii in urma, Primavara-vara de la Chisinau, in urma careia tara de dincolo de (s)negura s-a rup din rindul aberantului "popor sovietic", recapatindu-si grafia, limba, identitatea. Nu s-a putut elibera si de comunism, cum nici altii n-au reusit decit cu greu (daca au reusit). A mai fost, cu 19 ani in urma, Fenomenul Piata Universitatii, de la Bucuresti, incercare a tinerilor entuziasti si naivi de a crea nu doar o Zona libera de comunism, ci o tara. Dar structurile erau prea vinjos incleiate, ca sa cedeze. In disperare, s-a apelat la forta securitatii… mineresti si la diversiuni: s-au devastat magazine, s-au incediat vehicole, a fost luat cu asalt – ce credeti? – chiar Ministerul de Interne. Totul astfel orchestrat, incit sa stirneasca minia clasei muncitoare, a tatelor de cartier, a vajnicilor bunici si bunicute, obisnuiti cu cozile lungi si dese ("cheia marilor succese") si incintati de zimbetul cooperant al noului emanat. Mineriada, care descalifica nu doar o clasa cu adevarat muncitoare, dar o intreaga tara, a curatat Piata de "elemente legionare, fasciste", cum le-a definit, cu flerul lui infailibil, chiar cel care, in catalogul noii puteri, se inscrisese, "cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista".

Din gura puterii voronine, la Chisinau, in timpul zaverei din aprilie, au emanat, la adresa revoltatilor, aceleasi etichetari emise in ’90 pe malul Dimbovitei: "elemente legionare, fasciste", cu adaosul care il face pe baciul rusofon sa vada verde inaintea ochilor: "romanesti". Asta, stie dumnealui, "da bine" la populatia bastinoasa, indeosebi la cei de virsta a doua, a treia, nostalgici ai "maretei Uniuni", traind inca in marasmul unei "Moldove istorice", care sa se intinda de la Nistru pina la Siret… Chiar si unii dintre cei care afiseaza, cind vin dincoace de Prut, un romanism vinjos, ii afli, in luarile de cuvint, la ei acasa, sustinatori ai acestei utopii si, oricum, mult mai parcimoniosi in ceea ce priveste infratirea…

Falia, la Chisinau, nu e intre (neo)comunisti si nationalisti, promotori – si ei utopici – ai revenirii la patria-muma, ci intre paternalismul pravoslavnic si europenismul datator de sperante. Ruptura este intre generatii, intre parintii care au invatat limba rusa cintind si copiii dedulciti la engleza pretutindeni comunicanta, insusita indeosebi in scolile din Romania. De aceea, la recentele alegeri – al caror rezultat a inflamat tinerimea – guvernantii de la Chisinau au facut tot posibilul ca "junii corupti" (de romanism!) sa nu ajunga la urne, organizind o singura sectie de votare, nefacilitindu-le transportul celor aflati la studii in Romania, sicanindu-i pe cei ce vroiau sa se intoarca acasa doar pentru a-si exercita elementarul drept constitutional. Nimic nou sub soare. Si romanii, abundenti numeric, din Italia sau din Spania au patit la fel la diversele sufragii, prezumtivii alesi (de obicei din tabara pesedista) presupunind ca acestia nu le vor da votul.

La Chisinau, opozitia – fragmentata si debusolata cum e – a facut mare caz de fraudarea alegerilor, indeosebi prin includerea pe liste a unor disparuti sub pamint sau in ceata Europei. Dar aceste fraudari, mai rafinate sau mai grosolane, cunoscute, practicate si dincoace de Prut, n-au fost principala cauza a slabelor procentaje obtinute de partidele democratice, pro-europene, din republica de peste riu. Observatorii europeni, analistii probi au depistat tarele ascunse si au evaluat realizarile, cite sint, ale guvernarii din ultimii ani, fie ea "a comunistilor". Nu se poate ignora o oarecare ameliorare a pauperitatii: asigurarea salariilor si a pensiilor, chiar derizorii, e, totusi, un pas inainte fata de perioada cind basarabenii primeau, in loc de bani, produse agricole. Daca le primeau si pe acelea. Aceste si alte facilitati au facut stationara cota de incredere a populatiei virstnice. Daca alegerile s-ar repeta, rezultatele ar fi cam aceleasi. Spaima unei reintoarceri la pauperitatea de ieri-alaltaieri ii face pe parinti, pe bunici inflexibili in optiuni. "Votati voi cum vreti – li se spune tinerilor -, noi ne-am invatat asa. Rau cu rau, dar mai rau fara rau". Marturisirile elevilor si studentilor reintorsi la studii dupa scurta inflamare anti-voronina din aprilie contureaza imaginea unei Basarabii incremenite, prin parinti si bunici, in trecutul recent, dar deschisa, prin tinara generatie, unui destin european.

In situatii de criza acuta, Voronin si ai lui baga la inaintare Romania, ca principal factor destabilizator al "armoniei" basarabene. Le este greu sa recunoasca faptul ca virusul se afla inlauntru hotarelor (fie ele si artificiale), nu in afara. Stafia unirii cu tara este scoasa la defilare pe arterele Europei, spre a-i arata acesteia cit de perfid lucreaza Bucurestiul… In replica, Traian Basescu – intempestiv cum il stim – anunta ca toti basarabenii care doresc vor primi mintenas cetatenie romana, ceea ce a iritat si mai si Chisinaul si a nedumerit Bruxellesul. Nu altfel s-au petrecut lucrurile in urma cu ceva ani, cind Ungaria le-a acordat cetatenie maghiarilor de pretutindeni, vizindu-i mai ales pe cei din Romania si din Slovacia, tari care s-au inflamat brusc in fata acestui afront… Mai apoi, prin accederea in Uniunea Europeana, spinoasa si nervoasa problema s-a rezolvat de la sine. Astazi nu se mai intreaba nimeni citi unguri ies sau intra in tara, citi romani "invadeaza" Ungaria si Europa. Tot asa se va intimpla cind si daca Moldova de dincolo de Prut va intra in U.E. Orbit, cit de romanofobie, cit de spaima ca-si va pierde scaunul, Voronin se arata jignit de faptul ca Romania se plaseaza ca principala sustinatoare a Republicii de peste Prut la Bruxelles. S-o simti el jignit, dar basarabenii – nu. Cheia "deschiderii" nu se afla nici la Voronin, nici la Basescu, ci in mina basarabenilor. Lacatul (macerat de rugina) nu se deschide prin fortare, prin violenta, ci prin lubrifiere si potrivire abila. In statele democrate, aceasta "cheie" se cheama buletin de vot. Deocamdata (in aceasta primavara), basarabenii au ratat urna schimbarii, ceea ce nu inseamna ca, mai dumirindu-se, mai selectindu-se natural, nu o vor nimeri, intr-un viitor pe care li-l dorim cit mai aproape.