Profesionalismul jurnalistului roman

Maniera in care s-a facut jurnalism inainte de decembrie 1989 si dupa aceasta data difera foarte mult, asa ca o comparatie directa e greu de facut. Se poate spune, totusi, ca observatie generala, ca in perioada comunista se punea accentul pe calitatea "scriiturii", o incercare de a compensa cit de cit faptul ca nu se putea spune lucrurilor pe nume, pentru a ocoli restrictiile vremii prin aluzii sau trimiteri indirecte strecurate in text. Exista reportaje remarcabile din acea vreme publicate cu precadere in presa studenteasca, de la "Viata Politehnicii" la "Opinia Studenteasca" sau "TSE". Dupa cum si unele carti de reportaj, cum sint, de exemplu, si cele scrise de Cornel Nistorescu, merita, cu siguranta, mentionate si pot oricind constitui o buna scoala pentru jurnalistii de astazi. De altfel, o parte dintre gazetarii importanti ai momentului provin din generatiile care s-au succedat prin redactiile revistelor studentesti.

Dimpotriva, gazetarii de astazi, care nu mai au astfel de restrictii, cel putin la nivel formal oficial, par sa ignore cu desavirsire rigorile stilistice. Dincolo de alte pacate, multe dintre textele din presa nu fac decit sa consemneze tern evenimentele sau sa redea declaratii in ghilimele, ignorind cu totul informatia de context sau detalii relevante de atmosfera. De altfel, ca o observatie generala, prea putine produse jurnalistice acorda atentie in mod serios rigorilor stilistice si de limba.

Calitatea generala a jurnalismului practicat astazi in Romania ridica multe semne de intrebare. Exista motive de natura institutionala si altele care tin chiar de ziarist. Deficitul de cultura generala se vede, din pacate, mult prea des. E vorba aici si de o chestiune de atitudine care tine de respectul pentru textul scris. Pe de alta parte, mult prea putine institutii mass media au pus la punct proceduri si structuri interne care sa impuna standarde de calitate atit in ceea ce priveste calitatea documentarii, cit si a manierei de a scrie. In special managementul editorial la nivel mediu (sefi de departamente) este in suferinta. Aici ar trebui sa fie reglate erorile si creionata perspectiva corecta din punctul de vedere al alegerii subiectelor propuse la sumar si conducerii documentarii. Aici ar trebuie sa se si formeze jurnalistii proaspat intrati in redactii. Daca aceasta adevarata coloana vertebrala a redactiilor este in suferinta, este afectat inevitabil intregul produs editorial, chiar daca ici si colo mai intilnim si materiale inspirate. Dimpotriva, daca atit la virf cit si la nivel de departament exista o echipa de calitate, se poate crea cu adevarat un tip de cultura interna care sa cultive nu numai calitatea editoriala si sa impiedice ca opinie de grup ingerintele in plan editorial, care au ajuns, din pacate, regula in presa autohtona. Din acest punct de vedere, modelele de organizare editoriala si procedurile utilizate in presa occidentala pot fi cit se poate de folositoare. Ceea ce nu se poate, insa, importa e atitudinea generala fata de profesie si simtul responsabilitatii, care nu pot fi decit prelungirea unei atitudini generale din redactie.

Fara o astfel de cultura interna de redactie si fara un cadru de conduita, de preferinta reglementat formal, in relatia patronat – echipa editoriala ajungem la impasul de astazi. Natura acestor relatii e esentiala pentru calitatea jurnalismului practicat in Romania. Daca astfel de conditii nu sint indeplinite, degeaba se introduc alt gen de mecanisme de reglementare formala a profesiei, proces care oricum, in binecunoscutul stil autohton, poate fi usor deturnat. Calitatea jurnalismului romanesc este, de aceea, profund dependenta de calitatea institutiilor de media autohtone. Problema este ca, din acest punct de vedere, nu sint de prevazut schimbari de fond pina cind nu au loc astfel de mutatii si in contextul de ansamblu, economic si politic, din tara.