Regionalisme

Cel dintii sediu de raion, Trusesti, era o comuna ceva mai rasarita (sau mai floarea-soarelui) decit Dingenii natali, cu strada principala pietruita si cu ulite la fel de prafoase, dar purtind denumiri pompoase, spaimoase sau misterioase. Principalul punct de atractie al raionului era oborul, tirgul de vite, eveniment saptaminal de la care tata rareori lipsea. Acolo am mincat pentru prima data inghetata pe bat. Fie Trusesti sau, mai apoi, Saveni, raionul producea spaime in sat, cind se raspindea vestea ca a venit un tovaras de la raion. Tovarasu’ nu venea singur, ci impreuna cu o haita de sarantoci – cum le zicea tata – din comuna si din sat, ca sa te implineasca, adica sa-ti ia cotele (de cereale) catre stat sau sa te lamureasca sa treci la colectiva.

 Dar regiunea? Pai, regiunea Suceava se intindea de la Vatra Dornei pina la Prut. Noi, de pe valea Jijiei, ne aflam cam la 150 de kilometri de Suceava, sediul regiunii. Ca sa ajungi acolo, "cu treburi care nu sufera aminare", trebuia sa schimbi vreo trei trenuri sau tot atitea autobuze – rata. Ingrozitoare autobuzele, ingrozitoare si soselele, susalile sublime, cum le zicea un poet. Cit a fost sediu de regiune, vechea cetate de scaun a profitat copios, pompind toate fondurile pentru dezvoltare in municipiul rezidential. Tot asa s-a intimplat in regiunea Iasi si in oricare alta regiune a tarii. Botosani, Birlad, Vaslui,  Dorohoi, Cimpulung, Radauti, Roman, Piatra Neamt, Tecuci, Tulcea, Braila si atitea alte orase si tirguri au ramas, vreo doua decenii, incremenite in proiect. Abia reforma administrativ-teritoriala din 1968 a avut menirea de a le scoate din lincezeala. Atunci Ceausescu a dat inca o lovitura de imagine, anuntindu-se (si) ca un recuperator de traditie, reforma avind, in primul rind, o conotatie politica: s-a renuntat la raioane si la regiuni – denumiri im/puse dupa modelul ocupantului sovietic – si s-a revenit la traditionalele judete. Chiar si denumirea tarii a fost recuperata, reaparind cuvintul Romania, fie si in asociere cu Republica Socialista. Dintre cele 41 de judete, cam jumatate erau ale sarmanilor, astfel incit au primit o nesperata infuzie de fonduri si, in citiva ani, au capatat o alta fata. Sau cel putin s-au inaltat si s-au latit, chiar daca sistematizarea  le-a uniformizat.  Desigur, s-au pus pe roate si 41 de administratii judetene, cu nomenclatura si functionarimea locala aferenta. Partea buna era ca, acum, cetateanul ajungea mai repede la judet. Partea rea e ca si judetul  il avea mai la indemina, il tinea mai usor in friu pe cetatean. Asta, intr-un stat centralizat si totalitar. Dar in unul cu o democratie, pina nu demult, originala?

Sar peste alte dis/conforturi spre a ajunge la cutia Pandorei, recent deschisa, intr-un mod cu totul hazardat. Noua impartire administrativ-teritoriala a stirnit, spontan, cit minia, cit ironia, oricum nemultumirea a aproape intregii populatii. Ca moldoveni, ar trebui sa fim multumiti ca, iaca, ne intindem de la Vatra Dornei pina la Marea cea Neagra. Doar ca te minunezi cum i-a putut trece cuiva prin cap asa ceva: sa integreze Dobrogea Moldovei?! Afilieri, integrari si denumiri aberante sint si in celelalte regiuni. Jup, in ziarul de ieri, a afiliat Moldova, cu superba ironie, tuturor celor 8 prezumtive regiuni. Nu mai spun ca, asa trase de par, 7 regiuni au primit totusi un nume, dar pentru a 8-a nu s-a mai gasit – ori s-a evitat – si i s-a spus, neutru, Centru. Iar acel Centru e tocmai spinosul Tinut Secuiesc.

Ca sa dreaga busuiocul, premierul a spus, pe sticla, ca guvernul, in marea lui generozitate, lasa la latitudinea viitoarelor regiuni sa-si boteze odrasla elefantisima, iesita din comasare. Altfel zis, arunca pisica in ograda provincialilor. Va imaginati ce paruiala o sa iasa?

Acum, fie cum o fi, numai hotariti-va! Nepotul meu are 5 ani si iti recita, ca pe apa, tara, judetul, orasul, strada, blocul unde locuieste. Dar ma intreb cu neliniste: ce-o sa fie la anu’? Si la multi ani! Nu-l stresati, va rog!