Vorbaria infinita

Nu e prima oara cind scriu la aceasta rubrica despre talk-show-uri. Intimplarea face ca am debutat in Ziarul de Iasi cu un articol despre Mircea Badea, in care imi exprimam stupoarea fata de scalimbaielile cu care prezentatorul ii "amuza" pe telespectatori si fata de ineptiile pe care le debita cu aplombul unui fante de mahala. Au trecut ani buni de atunci si Mircea Badea e tot acolo, la "Revista presei". Despre aceasta pretinsa revista a presei as spune in primul rind ca aduce mari deservicii presei. Prezentatorul (nu pot sa-l numesc cronicarul) a devenit si mai agresiv, si mai obraznic, si mai dezinvolt in executarea numerelor lui de circ. Va fi avind, cu siguranta, publicul lui, pe care l-a "format" de-a lungul anilor.

Fenomenul talk-show-urilor a fost, in plan mediatic, una din manifestarile cele mai simptomatice ale epocii noastre de tranzitie (ce pare sa nu se mai sfirseasca). A dat iluzia, dupa decenii de cenzura comunista, ca in sfirsit poti vorbi liber, ca poti spune orice fara teama si fara inhibitii. Curind, talk-show-urile s-au profesionalizat, au aparut "formate" noi (in fapt, prea putin deosebite de celelalte), s-a impus si statutul (mi-e greu sa zic meseria) de animator. Ritualurile au devenit obligatorii. Animatorul domina platoul, ii ia de sus pe invitati, le taie vorba cind are el chef, se situeaza pe o pozitie de forta. Participantii, de regula, accepta rolul subaltern, vor sa spuna cit mai multe si nu li se da timp, pleaca adesea, am convingerea, cu un sentiment de frustrare. Mai nimeni, din cite stiu, nu refuza o participare la talk-show. Exceptiile intaresc regula. Talk-show-ul inseamna, pentru marea masa, democratia in direct. "Na, ca le-a zis-o", exclama unul. "Ia uite, dom’le, cite nenorociri se intimpla in tara asta!" se lamenteaza altul. Desi nu reprezinta decit un simulacru de exercitiu democratic, talk-show-ul este, in ochii multora, credibil. E pentru ei si un mijloc de defulare sau de confirmare a propriilor convingeri si temeri. Iar animatorul este "delegatul" telespectatorului, e cel care stie si poate sa vorbeasca in locul si in numele lui.

Am inregistrat, e drept, si citeva cazuri de abandon. Florin Calinescu si Marius Tuca sint numele care iti vin mai intii in minte. Motivele reale le stiu numai ei. In schimb, un Radu Moraru, un Madalin Ionescu persevereaza si prospera. Cel dintii, care si-a schimbat porecla – "Nasul" – in renume, e un monument de ignoranta si de mediocritate. Am vazut de mai multe ori ca era complet nepregatit, ca le intorcea dupa ureche, ca nu cunostea subiectele puse in discutie. Nasul si-a extins emisiunea, la el se vorbeste ore intregi, domina platoul cu autoritate, e tot mai sigur de sine. E, ce mai, celebru, poza lui apare pe coperte de revista, e probabil bine platit, desi doar pe altii ii intreaba, inchizitorial, cit cistiga.

Las la o parte OTV-ul, fenomen unic, made in Romania. Nu stiu sa existe altundeva un post de televiziune asemanator, unde se vorbeste incontinuu timp de 24 de ore si unde se "discuta" despre cele mai halucinante absurditati, de la paranormal la sfirsitul lumii si de la Elodia la comploturile universale. Sint, la polul opus, talk-show-uri care ar putea fi interesante, dar care au ratat. E cazul "duetului" Tanase – Dinescu. Si nu din cauza lui Dinescu, a carui inteligenta si a carui verva sint cuceritoare, ci din vina lui Tanase, om potolit de obicei, dar care cind se afla in fata lui Dinescu incepe si el sa vorbeasca repede, sa-l intrerupa, sa faca glume (proaste), sa mimeze stilul interlocutorului sau. Pacat.

Dar cine vine in platou la talk-show-uri, in special la cele pe teme politice? Ei, aici e o alta problema. Daca animatorii nu se schimba, nici participantii nu se schimba, cel mult se schimba intre ei, fac o pauza de doua-trei zile si revin. Sa fie vorba de o misiune de partid? Sa fie ei considerati cei mai telegenici si cei mai buni, mai convingatori vorbitori? Sa fie socotiti de catre animatori drept prezentele ce aduc cel mai mare "rating"? Probabil ca raspunsul insumeaza toate aceste supozitii, la care se adauga si alte ratiuni, mie cel putin necunoscute. In orice caz, putem schita o lista minimala a politicienilor cu aparitiile cele mai frecvente in talk-show-uri: Elena Udrea, Lavinia Sandru, Serban Nicolae, Crin Antonescu, Cozmin Gusa, Cristian Diaconescu. Fiecare poate completa lista cu propriile-i constatari. Eu ii mai adaug pe sefii de partid (dar aici nu sintem totusi intr-o situatie anormala) si, in ultima vreme, pe Corneliu Vadim Tudor si pe Adrian Nastase. In special C.V. Tudor a fost, perioada din urma, omniprezent. Histrionismul si demagogia lui, insanitatile pe care le profereaza gasesc pe micul ecran un spatiu ideal de manifestare.

Sa nu-i uitam pe doi nou-veniti, promovati la rangul de experti in toate problemele ce ne framinta. Ii numesc pe Monica Tatoiu si pe Silviu Prigoana. Ultimul a inlocuit-o cu mare succes pe Bahmuteanca, prinsa de alte indeletniciri. L-am vazut deunazi povestind cum a pierdut o suta de milioane de dolari in SUA, in urma crizei financiare. Dar va razbi si de data asta. Prigoana s-a indragostit realmente de micul ecran, are cunostinte enciclopedice, se pricepe la toate. Un fenomen.

Sa nu credeti cumva ca sint un prizonier al talk-show-urilor. Observatiile de mai sus sint rezultatul unui soi de "sondaj" pe care l-am facut pentru a incerca sa inteleg ce se intimpla. De asemenea, precizez ca exista si emisiuni serioase, la care se discuta competent si la obiect. Dar nu oricine poate fi Emil Hurezeanu, cu calmul lui, cu interventiile sale ponderate si solid argumentate, cu insusirile sale de om civilizat, deferent, respectuos fata de preopinenti.

Am mai amintit odata (citindu-l pe Alberto Manguel) ca cei vechi interpretau dictonul "verba volant, scripta manent" altfel decit o facem noi acum. Ei intelegeau prin asta ca vorbele scrise ramin fixate, incremenite, pe cind vorbele spuse circula, se raspindesc, ajung la un numar mult mai mare de oameni. Asa si cu talk-show-urile. Ele, printre altele, lanseaza zvonuri, creeaza confuzie, pun in circulatie minciuni si calomnii. Cei care se complac in jocul acesta periculos, nociv pentru societatea romaneasca, sint niste iresponsabili.