Caută 
4 MIN
Dupa toate probabilitatile, momentul electoral de duminica nu va beneficia de o participare semnificativa a publicului. Chiar daca nimeni nu se astepta la o efuziune democratica, puteam macar spera ca primul scrutin europarlamentar din istoria Romaniei va suscita mai mult interes. Nici referendumul convocat de presedinte nu a reusit sa mobilizeze prea mult electoratul, daca e sa acordam credit sondajelor de opinie.
Decalajul foarte mare intre cifrele sondajelor si prezenta la urne in ziua votului a caracterizat si referendumul din primavara. Si atunci, probabil si acum, unii respondenti tind sa declare ca vor participa la vot, desi nu intentioneaza sa o faca – exista o tendinta de a te declara, in fata operatorului, mai constiincios decit esti in realitate. Si atunci, ca si acum, unii cetateni care chiar ar vrea sa voteze gasesc in ultimul moment activitati private mai importante decit exercitarea publica a drepturilor democratice. Si atunci, ca si acum (daca ne referim strict la referendum), dezechilibrul mare intre cele doua tabere nu ii stimuleaza sa iasa la vot nici pe "majoritari", nici pe "minoritari". Iar miza referendumului de duminica nu este nici pe departe la fel de spectaculoasa precum cea din aprilie. Daca viitorul politic al lui Traian Basescu nu a reusit sa mobilizeze nici macar jumatate dintre cetatenii cu drept de vot, s-ar putea ca uninominalul sa nu intereseze nici macar un sfert din electorat.
Pentru viitorii europarlamentari, toata aceasta succesiune de evenimente a fost extrem de nefericita. Era mai bine ca alegerile sa aiba loc la inceputul verii sau chiar in primavara, mai aproape de momentul aderarii. Opinia publica parea interesata si chiar implicata, iar unele institutii mass media incepusera sa acorde spatii consistente mecanismelor Uniunii. Perspectiva unui mandat mai indelungat, de doi ani, i-ar fi putut stimula sa candideze si pe unii oameni politici care, acum, au declinat politicos ofertele propriilor partide. Campania ar fi fost mai vie, mai colorata si mai europeana, iar electoratul ar fi putut face mai usor diferenta intre candidatii care chiar stiu ce se intimpla la Bruxelles si Strasbourg si cei care cu greu ar promova un examen introductiv la disciplina "Constructie europeana".
Totusi, tabloul nu este chiar atit de cenusiu. Cele mai multe dintre partidele semnificative au plasat pe locuri eligibile oameni politici care ar putea da randament in forul legislativ comunitar. Media de virsta pare suficient de scazuta pentru a putea spera ca alesii isi vor construi scenarii de cariera politica avind in centru Parlamentul European. Cel mai probabil, unii dintre tineri vor dori sa se intoarca la Bucuresti, pentru ca marele joc se desfasoara, totusi, la nivel national. Dar o astfel de circulatie, sesizabila in viitorul nu foarte indepartat, va fi chiar benefica, daca ei vor reusi sa transfere in plan intern bunele practici din legislativul comunitar. Pina atunci, insa, raminem cu regretul ca personajele pozitive ale actualei campanii n-au fost suficient puse in valoare nici de propriile partide (si de vina nu este doar principiul listei), nici de formatul programelor electorale ale televiziunilor. Exista si exceptii – nu vor fi nominalizate aici – , respectiv candidati despre care am reusit sa aflam in ce valori cred, in ce domenii sint competenti, ce politici sustin si cum intentioneaza sa ne reprezinte. Ei ar fi meritat o legitimitate sporita, iar aceia dintre noi care sintem interesati de Uniunea Europeana am fi meritat un ragaz pina la a face cunostinta, la modul direct, cu unul dintre principalii determinanti ai "deficitului democratic".
Trecind la capitolul referendum, situatia este complicata de faptul ca (previzibila) indiferenta a opiniei publice ar putea fi interpretata de adversarii presedintelui si ai sistemului propus de el – cele doua multimi nu coincid – drept un vot de neincredere in proiectul prezidential. Insa un "vot de indiferenta" sau un "vot de ignoranta" nu este acelasi lucru cu unul de neincredere. In plus, exista riscul sa fie minimalizata si diferenta – mai mult ca sigur, categorica – intre scorurile inregistrate de cele doua optiuni. Partidele parlamentare ar trebui sa respecte acest verdict, sa-i faca pe plac presedintelui si sa inchida astfel, cel putin pentru o vreme, dosarul reformei sistemului electoral. Altfel, nu ar fi exclus ca seful statului sa ne invite la un nou referendum, cu ocazia alegerilor locale.
Succesul sau esecul politic si moral al acestui referendum nu trebuie cuantificat pornind de la cifra prezentei la urne, ci de la intuitiile fiecaruia dintre noi cu privire la gradul de informare a populatiei, in ansamblul ei. Sondajele de opinie ne dau indicatii clare in acest sens, dar poate ca romanii vor ajunge in viitor sa cunoasca mai bine un procedeu pe care, in prealabil, l-au aprobat. Asa cum stim, democratia este un sistem politic generos si rabdator.
