Nebagat in seama, de 9 ani: Castanul Unirii din Visan!

Pentru toti romanii, dar mai cu seama pentru ieseni, 24 ianuarie reprezinta o mare sarbatoare nationala, de profunda vibratie patriotica, deoarece ea celebreaza implinirea, la 24 ianuarie 1859, a maretului ideal de Unire a tuturor romanilor din Principatele Romane, Moldova si Muntenia, intr-un singur stat, Romania.

Se implinesc, iata, anul acesta, 154 de ani de la acest deosebit eveniment istoric, care a schimbat harta administrativa, de atunci, a Europei. Manifestarile inchinate anual acestei scumpe sarbatori isi propun, de fiecare data, sa cinsteasca, la dimensiunea prezentului, pe inaintasii unionisti, care si-au inchinat, neobositi, truda lor de cuget, fapta si simtire romaneasca in slujba infaptuirii visului si dorintei de unire a conationalilor lor din cele doua principate romane, aducandu-le, astfel, prinosul binemeritat de vie recunostinta. La fiecare noua sarbatoare a Unirii Principatelor se aduc, urmare a unor cercetari minutioase, noi si noi marturii, probate prin documente si manuscrise autentice, care ne dezvaluie, fara tagada, file de istorie glorioasa si neperitoare ale celor ce au facut din Unire un tel. In randul acestora au excelat unionistii ieseni, care, infruntand cu curaj prigoana si persecutiile domniilor fanariote, au reusit sa-si impuna, atat pe plan intern, cat si pe plan extern, in cancelariile marilor puteri ale timpului, principiile de baza, pe care le-au fundamentat si statuat pentru infaptuirea Unirii.

Dar, despre toate acestea, asa cum ele s-au intamplat, aievea si atunci, ne poate povesti singurul martor, aflat inca in viata, participant activ la aceste momente cruciale din istoria romanilor: Castanul Unirii din Visan!

Doar acesta poate depune cea mai autentica marturie in fata istoriei despre cele ce s-au intamplat in ziua de duminica, 25 mai 1856, cand, acolo, la Visan, sub maretia coroanei sale, ce-i ferea de iscoadele lui Vogoride si impodobita, parca special, cu minunatele sale candelabre de flori, unionistii ieseni: V. Alecsandri, C. Negri, D. Ralet, C. Rolla, A. Panu, P. Mavrogheni, C. Hurmuzachi, pr.arhim. Neofit Scriban, I.Em. Florescu, N.Cretulescu, prezidati de Mihail Kogalniceanu, au tinut un nou "sfat de taina" si au infiintat Comitetul de lupta pentru Unire, organism suversiv, dar lucrativ si mobilizator, stabilind, totodata, caile si mijloacele de actiune ale acestuia. Inspirat si entuziasmat de insemnatatea acelui moment, Vasile Alecsandri a compus si a rostit atunci "Juramantul" unionistilor ieseni:

Sub acest maret castan/ Noi juram toti in fratie/ Ca de azi sa nu mai fie/ Nici valah, nici moldovan!/ Sa fie numai romani/ Intr-un gand, intr-o simtire/ Si sa ne dam maini cu maini/ Pentru-a tarii fericire!

Printr-o lupta acerba, indarjita si neobosita pentru Unire, dusa mai bine de doi ani si jumatate de la acest moment memorabil, la 5 ianuarie 1859, unionistii ieseni si-au vazut izbanda luptei lor, odata cu reusita inscaunarii pe tronul Moldovei a alesului lor, Alexandru Ioan Cuza, cel care, peste putin timp, la 24 ianuarie 1859, prin conjugarea demersurilor tuturor unionistilor din cele doua principate, avea sa devina primul domnitor al Romaniei!

Despre toate aceste pagini nepieritoare ale istoriei neamului romanesc, "maretul Castan de la Visan" poate da marturie oricand si orcui sta sa-l asculte… Si, tot la fel de bine, el poate povesti si despre vicisitudinile vremii si vremurilor pe care le-a infruntat, cu "maretia" sa, in cei aproape 250 de ani ai existentei, cum ar fi: ororile celor doua razboaie mondiale, tavalugul colectivizarii fortate si, in ultimul timp, de aproape 9 ani de la "re-descoperirea" sa, dar, nu in ultimul rand, nebagarea sa in seama de catre autoritatie indrituite ale noii oranduiri din Romania…

Astfel, prin stradania dovedita de prof.univ.dr. Mandache Leocov, fost director al Gradinii Botanice din Iasi, in anul 2004, "maretul Castan al unionistilor ieseni", mentionat in Juramantul lui Alecsandri, a putut fi re-descoperit si identificat in proprietatea doamnei Margareta Craescu din Visan-Iasi, care, din 1995, facuse un schimb de teren intre Focsani si Iasi, fara a sti nimic despre insemnatatea "maretului castan" aflat de atunci pe terenul ce l-a primit "la schimb".

Tot atunci, in 2004, pe baza documentatiei intocmite, Consiliul Judetean Iasi a emis Hotararea nr. 8, prin care i se atribuia Castanului Unirii din Visan o dubla calitate: cea de monument al naturii, datorita unicitatii sale in Romania, prin dimensiunile impresionante ale trunchiului, coronamentului si inaltimii sale si prin varsta sa apreciabila, de peste 230 de ani, cat si cea de monument istoric, datorita faptului ca "sub acest maret castan" unionistii ieseni si-au conturat ideile si faptele lor pilduitoare pentru Unirea Principatelor; fiind inscris in randul monumentelor de prim rang ale Directiei de Patrimoniu si Monumente Iasi.

Si tot de atunci, de, iata, 9 ani, Castanul-monument, unicul martor in viata al Unirii, nu este bagat in seama de nici o autoritate indrituita a statului: Primaria Barnova, Consiliul Judetean Iasi, prin Directia sa de Monumente, Muzeul Unirii!

Sambata, 26 ianuarie, de la ora 11, are loc manifestarea organizata si de aceasta data de acei cativa pensionari inimosi de la cenaclul "Castanul Unirii din Visan" si de la Clubul sportiv Coris, cu sprijinul scolilor Vasile Alecsandri si Ion Simionescu  din Iasi si a scolii din Visan. Aceiasi invitatie o adresam si celor de la Directia judeteana de Monumente, asteptandu-i aici "in premiera", cat si conducerii Muzeului Unirii, unde nu exista inca un exponat al acestui "unic, viu si maret" martor al Unirii (!), de asemenea, si tuturor acelor care, animati sufleteste de sfintenia sarbatorii Unirii, vor sa vada, sa auda si "sa-ntinda hora mare" in jurul acestui "maret Castan al Unirii de la Visan".

Despre ce-ar trebui de facut la Castan, scriu la ziar, si nu numai, din 2008 incoace, si multumesc Ziarului de Iasi ca mi-a publicat cele 8 articole pe aceasta tema, pe cat de draga, pe atat de dureroasa. Le reamintesc, totusi, spre luare in seama: trecerea Castanului-monument din proprietate privata in proprietate publica; proprietara fiind de acord, amenajarea si asfaltarea drumului de acces, in lungime de 1,8 km, mai ales ca pe acest drum aproape impracticabil sunt multe case noi si chiar doua blocuri de locuinte, inzestrarea spatiului din jurul Castanului cu cele necesare pentru vizitatori si buna desfasurare a unor manifestari destinate sarbatoririi Unirii!

Au trecut noua ani de cand toate acestea ar fi trebuit facute si terminate…

Anul trecut, resimtind puternic urmarile nefaste ale secetei prelungite, Castanul Unirii de la Visan a lansat disperat semnalul S.O.S.!, dar autoritatile responsabile nu l-au receptionat…inca!

Oameni buni, cat vom mai putea suporta aceasta atitudine de neinteles si de neacceptat?!

Mihai CABA