Joldesti, sat demn de cartile de istorie

Intins ca o lipitoare de-a lungul Siretului, satul Joldesti dainuie odata cu raul. Nici nu se banuieste cand a fost el infiintat. Cert este ca dovezi ale civilizatiei exista inca dinainte de Hristos. Probabil le-a priit locuitorilor inca din stravechime sa stea aici, de si-au amenajat satul chiar pe malul raului.

Conform datelor istorice si in primul rand studiilor facute de ilustrul cercetator A.D. Xenopol, in aprilie 1457, oastea lui Stefan cel Mare o zdrobea „la Joldesti, la cotitura Siretului" pe cea a lui Petru Aron si de atunci maritul Stefan a domnit pana s-a plictisit. Si de acolo „tusti!" in manualele de istorie si de acolo in calendarul ortodox de-a stanga si de-a dreapta Sfantului Petru si a Sfantului Ilie.

Marturie a acelor vremuri de grele incercari sta Fantana lui Stefan cel Mare, nu departe de bodega din intersectia de la Maldarasti, despre care legenda spune ca ar fi fost prima ctitorie a domnitorului, ca urmare a succesului avut in intrecerea cu Petru Aron. Un profesor voronean, sapand undeva prin apropiere, a descoperit chiar oseminte ale unui calaret cu tot cu cal, ba chiar si urme de harnasament si de echipament de razboi. Semn ca legenda are in spate si urme de adevar. Acolo sigur s-a dat o batalie.

Pamantul bun, din Lunca Siretului, a facut ca satul sa se formeze de timpuriu, inca de la mijitul Evului Mediu. A fost cunoscut mai intai sub denumirea de Curtea Anuscai, una dintre proprietaresele acelor mosii. Apoi a capatat alte denumiri in functie de importanta pe care le-o dadeau boierii vremurilor. Joldesti este si ea o denumire de la un anume boier Joldea care stapanea aici pamanturi inca dinaintea lui Stefan cel Mare. Nu se dezmint joldestenii si asa cum ni i-a descris primarul inca mai pot. Nu mor asa repede fiindca mai au de facut paine chiar si pentru cei de la oras. „Este asezarea cea mai frumoasa de-a lungul marelui sleah care venea din Polonia catre Galati si de acolo la Constantinopol", spune Aurel Stefan, primarul comunei Vorona, din care face parte si satul Joldesti.

Conac pierdut la carti

Nea Mitica Guzu are 87 de ani si-i sprinten ca un recrut. N-are astampar si zilnic plimba o sapa in spate ca sa vada pe unde a mai rasarit vreo buruiana daunatoare culturii. Pe 16 iulie 1945 a venit din Germania. Unde s-a dus nu la adus masini casate, ci la razboi. „Eu am fost militar activ. M-am inrolat voluntar in 1941, la Bobocu, in Buzau si am luptat pana la terminarea razboiului", povesteste el cu mandrie. Lupta si acum, chiar daca a inlocuit pusca cu sapa. Fratele sau, Alecu, are „numai" 84 de ani. L-am intalnit calarind bicicleta cu coasa intre picioare. A simtit vreme buna si s-a dus sa dea de pamant cu cateva hectare de trifoi, ca pana acum nu l-au lasat ploile. Se uita la campul plin de recolta si-si retraieste vremurile tineretii: „Vedeti aici? Era mosia lui Turcanu. Cand au venit comunistii la putere, a donat mosia statului. Era un boier tare de treaba. El cumparase si conacul, pe care comunistii l-au lasat in paragina", isi aminteste Alecu Guzu.

Conacul acesta despre care se face vorbire in intreaga comuna are o istorie aparte. A fost construit pe la mijlocul secolului XVII. La inceput au fost ridicate donjonul central si foisorul cu elemente de arhitectura originala, apoi s-au adaugat si celelalte elemente. O vreme a apartinut cunoscutului baron Capri, mare pisicher la vremea lui, care l-a pierdut intr-o seara, la carti, intr-un cazino din Sinaia. In ultima vreme a fost cumparat de boierul Turcanu, care l-a cedat comunistilor la nationalizare. In acte apare ca donatie, dar in realitate a fost confiscare. A functionat intai ca sanatoriu, iar apoi ca scoala cum este si acum. Dupa 1990 conacul a fost revendicat si castigat de catre o mostenitoare a boierului de prin Bucuresti. Primaria insa nu s-a lasat si dupa ce a reimproprietarit-o l-a cumparat cu banul jos, iar conacul este parte integranta a satului Joldesti si a comunei Vorona. Acum se afla intr-un program de restaurare printr-un proiect finantat de Banca Mondiala si va functiona ca scoala, cu doua spatii in care va fi amenajat un Muzeu „Raluca Iurascu".

Eminescu, nascut din intamplare la Botosani

Si fiindca tot veni vorba, Raluca Iurascu, mama lui Mihai Eminescu, aici s-a nascut. Si numai printr-o entorsa a istoriei s-a intamplat ca marele nostru poet national sa nu se nasca si el tot la Joldesti. Tatal ei, Vasile Iurascu, care pana atunci functiona ca administrator de mosie aici, si-a cumparat un post de asesor la Tribunalul din Botosani. Raluca era deja casatorita cu Gheorghe Eminovici si s-a mutat la Botosani unde a dat nastere celui mai mare poet al culturii nationale. Nu peste mult timp, in 1846 Gheorghe Eminovici si-a cumparat „o sfoara de mosie la Ipotesti", dupa cum scria cercetatorul I.D.Marin, iar Eminescu s-a mutat acolo ca sa-si scrie opera.

Tot pe aici, pe la Joldesti, au trecut si fratii Nicoara si Alexandru, fiii lui Ioan Voda cel Viteaz in incursiunea lor pentru pedepsirea celuilalt frate, Ieremia Golia, eveniment descris de Mihail Sadoveanu in romanul „Nicoara Potcoava". Si nu aici se intrerupe istoria satului Joldesti. Exista marturii ale participarii taranilor de aici la razboiul de independenta din 1877, la Primul si al Doilea Razboi Mondial, exista victime ale nesupunerii fata de regimul comunist in timpul colectivizarii din 1962, dar si ale Revolutiei din 1989.

Primar voronean pentru Suceava

O victima a revolutiei anticomuniste era sa fie, ba chiar a si fost pentru cateva zile, inginerul Gheorghe Toma. Era pe atunci director la IRA Suceava (Intreprinderea de Reparatii Auto). Si cum erau datinile si obiceiurile acelor vremuri, muncitorii au iesit spontan si au strigat „Jos Toma". Gheorghe Toma a fost dat jos din post, dar numai peste cateva zile a candidat la functia de primar al Sucevei, iar alegatorii l-au votat intr-o proportie covarsitoare: 78,6%. A condus destinele Sucevei pana in 1996. „Din orgoliu am candidat atunci. Lucram in Suceava de la 18 ani si ma simteam legat de acel oras", ne-a povestit fostul primar. De cand i-au murit mama si tatal, s-a retras ca anahoretii in schimnicia lui din satul Joldesti unde se simte ca in copilarie. Are o gospodarie frumoasa prin care sa te tot plimbi in zi de sarbatoare, dar si o biblioteca de invidiat. De dimineata si pana pe intuneric citeste si face agricultura. Doua ocupatii de care nu te plictisesti niciodata.

Pamant furat de Siret

Joldestii au de o buna perioada un mare neajuns. Pamantul. Unii nu mai au ce mai face cu el, altii se incaiera pentru o nimica toata. Mai in gluma, mai in serios, unul dintre localnici spunea cu naduf: „Noi de batem ca chiorii pentru cativa ari, iar avocatii traiesc de pe haturi". Si ca si cum aste n-ar fi fost de ajuns, Siretul, in drumul lui catre oceanul planetar, musca necontenit din pamantul joldestenilor. Ce sa faca si el, cauta o scurtatura. Cotitura Siretului, unde s-a batut Stefan cel Mare, devine pe zi ce trece tot mai dreapta. S-au pierdut deja cateva zeci de hectare in detrimentul celor de la Fantanele, judetul Suceava", spune primarul Voronei, Aurel Stefan. Dar cum impotriva istoriei acestor locuri nu s-a putut pune nimeni impotriva, asa nu se poate pune nici impotriva geografiei.

Sursa: Monitorul de Botosani