Nunta belgiana la Cerchejeni

Prin anii 1988-1989, cand intreaga Europa lua atitudine impotriva distrugerii satului romanesc, pana si Elvetia a evadat din neutralitatea-i specifica infierand politica socialista de „lichidare a diferentelor dintre sat si oras". La interventia Elvetiei impotriva nenorocirilor care se petreceau in Romania au raspuns prezent mai multe state europene. Printre care si Belgia. Atunci, prin 1989, 300 de localitati belgiene si-au gasit parteneri in tara noastra, nu doar pentru a cere „pamant si apa", cum spunea poetul, ci pentru a contribui si ele cu ceva la stoparea unui fenomen menit sa distruga nu doar satul romanesc, ci si cultura populara si traditiile locale si agricultura.

Adoptati de frati de langa Bruxelles

Printre acele 300 de localitati belgiene dispuse sa puna umarul la renasterea satului romanesc s-a intamplat a fi si Tessenderlo, aflata la trei picioare de Bruxelles, pe teritoriul flamand. Precizez acest lucru fiindca si in Belgia sunt rivalitati interetnice ca si la noi si este un mare pericol de a-i confunda pe flamanzi cu valonii. Ca si in bancul acela cu profesoara, care la prima ora i-a rugat pe elevi: „In partea dreapta stau flamanzii, in partea stanga valonii". La care Itic a intrebat si el, fireste: „Dar noi, belgienii unde stam?" Belgienii din Tessenderlo, chiar daca aveau unde sta si nu-i muta nimeni dintr-o zona in alta, se straduiesc de doua decenii incoace sa rabateze podurile dintre estul si vestul Europei si sa ne convinga si pe noi, cei mai proaspeti aspiranti la civilizatie, ca numai impreuna putem invinge granitele, fie ele din sarma ghimpata sau imaginare. Cel mai elocvent exemplu a fost consemnat duminica, in biserica satului din Cerchejeni. Unde o familie de belgieni, Mikey Leon si Rita Jose, care, desi catolici, au tinut cu tot dinadinsul sa se cunune religios intr-o biserica ortodoxa din Romania. Si unde altundeva decat la Cerchejeni, satul pe care practic l-au adoptat de douazeci de ani incoace, daca nu cumva satul i-a adoptat pe ei.

Corala invitata la slujba

Intreaga suflare a satului a fost ieri in sarbatoare. De la primarul care statea tafnos si arogant, fiindca asa s-a hotarat el ca nu vorbeste cu ziaristii, si pana la credinciosii care vin de fiecare data cand clopotele bisericii ii indeamna la slujba. Ziua aceasta a avut insa un moment mai putin intalnit in acest sat destul de minimalizat de opinia publica in ultima vreme. Era deosebit in primul rand fiindca de la vizita papei Ioan Paul al II-lea in Romania era prima mare combinatie europeana dintre crestinii catolici si cei ortodocsi. Era un semn ca dupa aproape o mie de ani, marea schisma parea sa-si cicatrizeze ranile.

Parintele paroh al bisericii din Cerchejeni, unica de altfel dintr-un sat destul de populat, Liviu Rotaru, a tinut sa ne precizeze inca de la inceput ca nu este vorba de o cununie religioasa propriu-zisa, ci mai curand de un Te Deum, „adica o slujba de multumire pe care credinciosii din comunitatea noastra vor sa o aduca fratilor nostri belgieni, pentru tot sprijinul acordat".

Si a mai spus parintele paroh al bisericii din Cerchejeni: „Eu sunt de 15 ani aici. Atunci i-am cunoscut pe fratii nostri belgieni. Avand ei fundatiile astea de intrajutorare au gasit la noi niste parteneri de incredere. Vin in fiecare an aici si sustin in primul rand batranii si studentii. Au reparat scoala, au schimbat mobilierul, mesele si scaunele pe care le-am preluat noi si le folosim acum la praznicar".

Sotii Mikey si Rita au fost foarte incantati de cuvintele frumoase adresate de primul sfatuitor al obstii, parintele Rotaru, dar si de primirea pe care le-a facut-o comunitatea botosaneana. Si nu intamplator si-au luat doua perechi de nasi din randul elitei intelectuale a judetului: Corina si Eugen Hrusca si Costica si Elena Chetreanu. Fini cunoscatori ai limbii franceze, nasii s-au bucurat de aprecierea mirilor si au promis ca niciodata nu vor uita acest sat aproape nesemnificativ pentru globul pamantesc, dar foarte important pentru impresiile lor personale. Corala Lira din Botosani, condusa de profesorul Dragos Boicu, a sustinut cu acest prilej un remarcabil program de cantece religioase, apreciat nu doar de oaspetii din Belgia, ci si de credinciosii locali veniti intr-un numar destul de mare la eveniment.

Petrecere pentru tot satul pregatita de nasi

Impotriva celor spuse de parintele paroh Liviu Rotaru, slujba s-a transformat in cele din urma intr-o cununie religioasa dupa toate canoanele respectate de Biserica Ortodoxa. Nasii au adus lumanarile si au respectat ritualul unui cununii, iar mirii si-au pus verighetele si s-au sarutat conform traditiilor noastre.

Dupa oficializarea casatoriei, Hermand Jos, secretarul Primariei din Tessenderlo, a tinut in mod oficial sa-i asigure pe locuitorii satului Cerchejeni ca relatiile de prietenie din cele doua localitati nu se vor opri aici. „Aniversam acum 20 de ani de prietenie dintre localitatea noastra si inca 300 de sate belgiene si satul Cerchejeni si alte sate din Romania. Speram ca aceste relatii sa dureze vesnic si avem tot sprijinul continuarii acestor relatii inclusiv din partea regelui Albert al II-lea al Belgiei. Aceeasi incredere a transmis-o localnicilor si Willy Cools, reprezentantul cultural al comunitatii belgiene, un fel de director de camin cultural cum se spune la noi.

Intreaga manifestare s-a incheiat cu o agapa crestina organizata de nasii familiei proaspat casatorite, sotii Hrusca si Chetreanu. La ea a participat intreaga comunitate din Cerchejeni, iar masa fiind atat de bogata, nimeni n-a plecat acasa cu mana goala.

Pentru localnicii din Cerchejeni, evenimentul de duminica a fost unic. Acum s-au lamurit si ei ca acolo unde exista credinta cu adevarat, Dumnezeu ii poate uni pe oameni pentru totdeauna.

Sursa: Monitorul de Botosani