Rupeti odata pisica

Cine mai incearca sa ascunda gunoiul sub pres greseste. Este clar, la ora actuala Politehnica e in criza. Din fericire, situatia nu este ireversibila, pentru ca, la cit de strins e clasamentul in zona inferioara, in doar doua runde pot aparea modificari consistente.

Stoparea bolii poate fi facuta insa, ca si in medicina, prin eliminarea cauzelor ce au generat actuala situatie. Mergind mai departe pe firul logicii (si al terminologiei medicale), pentru eliminarea infectiei trebuie sa identifici natura acesteia.

Cine sint vinovatii?

La ora actuala e greu de spus cine are cel mai mare grad de culpabilitate in ceea ce priveste infestarea Politehnicii. Primarul Nichita, ce a creat o presiune artificiala in vara in legatura cu obiectivele europene ale echipei? Presedintele Boca, ce a girat o campanie de transferari mai mult decit subtire si, in plus, nu a pus piciorul in prag atunci cind trebuia? Antrenorul Popa, care a acordat un credit nejustificat unor jucatori, ca Lucian Munteanu? Jucatorii, ce gafeaza in faze simple, dar importante, pe care le-ar putea rezolva chiar si neantrenati?

Ion Zapodeanu, care da declaratii inoportune in orice domeniu (cum ar fi ca o trupa de soldati nehraniti sa fie trimisi la lupta cu indemnul "Hai, mirtoagelor, sa ne batem, ca oricum murim!") sau isi depaseste rapid competentele, spunind despre un fotbalist pe care l-a vazut la doua-trei antrenamente ca e cel mai bun atacant din tara? Iulian Dascalu, ce nu a mai miscat un deget de la anuntul privind implicarea la echipa?

Constantin Comanescu, care, la fel ca si ceilalti doi potentiali finantatori amintiti, nici macar nu a vizitat vestiarul si ramine ancorat in conceptia diferentierii echipelor in functie de numele orasului, nu a valorii clubului? Cuantificarea erorilor persoanelor amintite, de la care am selectat doar citeva  derapaje vizibile, poate nici nu are importanta prea mare. Important e faptul, limpede, ca Poli sufera datorita unor erori multiple.

Cine raspunde?

Cel mai grav lucru apare insa atunci cind gafele individuale se intersecteaza, se suprapun chiar, si aici ne referim exclusiv la virful clubului. Ajungem astfel la problema esentiala a Politehnicii in acest moment, lipsa de organizare.

De citeva luni, nu e saptamina in care sa nu se anunte ca Zapodeanu, Dascalu si Comanescu vor prelua pachetul majoritar al clubului. Actele nu se parafeaza insa, vina fiind pasata de la Primarie la oamenii de afaceri si de la acestia inapoi spre Palatul Roznovanu, Boca servind uneori de paratraznet. In acest ping-pong, echipa e pe post de fileu, totul trecind pe deasupra ei.

Si finantarea (Primaria spunind ca e responsabilitatea actionarilor, acestia replicind ca, in afara avansului de 13 miliarde de lei vechi, nu mai dau nimic), anuntul lui Boca privind asigurarea a doar 10% din bugetul acestui sezon dupa 14 etape fiind strigator la cer, si autoritatea unei conduceri care are un Consiliu de Administratie existent doar pe hirtie.

Tinind cont de aceste aspecte, necesitatea rezolvarii nebuloasei aminite intr-un timp scurt trebuie sa fie principala preocupare a celor care raspund de destinele Politehnicii.

Cum gestionam clubul?

Solutionarea problemei amintite este o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru salvarea echipei. Pasul urmator, modul in care va fi gestionat clubul dupa clarificarea actionariatului clubului, este la fel de important.

Asteptati de ieseni cu sperante uriase vreme de ani buni, cei care investesc din buzunarul lor in fotbal au modele clare in fata. Daca e sa ne referim doar la extreme, putem pune in balanta pe FC Arges, dusa in esalonul doi in ciuda ploii de milioane de dolari generata de Cornel Penescu asupra "violetilor" si pe CFR Cluj, unde injectiile financiare ale lui Paszkany pot aduce chiar titlul in Ardeal.

Fara experienta intr-un domeniu ca fotbalul, unde nu se aplica mot-a-mot legile afacerilor iar raportul investitie – rezultate are un grad important de hazard, si, foarte probabil, prost consiliati, cei trei "muschetari" de la Iasi dau senzatia, pina acum, ca sint aproape de a o lua pe drumul lui Penescu. Fiind la inceput, exista,  insa, loc de intoarcere!

Tinind cont de specificitatea privatizarii Politehnicii, nu trebuie omis si un alt avertisment de care trebuie sa se tina cont in ipoteza in care actionariatul se va clarifica si anume modul in care vor colabora viitorii stapini ai clubului. In acest sens, episoadele aparute nu de mult la Dinamo, unde echipa a clacat atunci cind actionarii se certau sau, mai recent, la UTA, ce aluneca in subsol dupa fracturarea relatiei Bara – Sandu Ion, nici nu mai trebuie comentate, ci doar amintite!