Bătălia pentru autostradă

Pe marginea autostrăzii care ar trebui să lege Moldova de Ardeal se duc deja lupte grele. Preşedintele Consiliului Judeţean, Cristian Adomniţei, l-a prins cu garda jos pe primarul Nichita şi nu-l iartă. Dă lovitură după lovitură, ca la un meci de box în care un „greu“ a dibuit punctul slab al adversarului. În fiecare zi se iveşte un prilej să acuze Guvernul că a scos din masterplanul de la transporturi autostrada în cauză, înlocuind-o cu un drum expres. Dar când spune „guvern“, are grijă să se înţeleagă şi „Nichita“. Bate şaua ca să priceapă iapa. A lansat iniţiativa „Moldova vrea autostradă“, care a strâns repede sute de fani pe Facebook. În urmă cu două zile a organizat o întâlnire la Piatra Neamţ, cu politicieni şi autorităţi locale din Moldova şi Basarabia în care a oficializat cumva ideea unei mişcări regionale în acest sens. Ca întotdeauna, liberalii ieşeni sunt inventivi la comunicare. La aceasta se adaugă atitudinea energică şi oportunist – exuberantă a preşedintelui Consiliului Judeţean. De data aceasta sunt motive întemeiate să fie credibil. I-a venit apa la moară.

Nu am văzut până acum o explicaţie solidă pentru modificarea masterplanului pe transporturi. În urmă cu un an, fostul ministru de la Transporturi, Dan Şova, a petrecut vreo lună pe la redacţiile diverselor televiziuni, explicând strategia Guvernului în privinţa autostrăzilor. A venit special la Iaşi apoi, pentru a spulbera câteva acuzaţii abia şoptite pe atunci, cum că autostrada care va lega Iaşul de Târgu Mureş nu ar fi pe placul Guvernului. Dacă vă amintiţi, cu morgă de cunoscător, şi supărat pe sâcâielile presei, Dan Şova a explicat proiectul moldav pe tronsoane. De la Iaşi la Paşcani, apoi până în Ditrău şi mai departe, până în Târgu Mureş. A spus că începe în acest an licitaţiile. S-a discutat în detaliu despre timpi şi finanţare. Părea că singura problemă ar fi sursa banilor pentru cel de-al doilea tronson, care traversează munţii, de altfel cel mai complicat. Oricum, ar fi fost bine că se începea. Cu două din trei porţiuni în lucru, proiectul nu mai putea fi ratat, chiar dacă întârzierile ar fi fost mari. Apoi a fost o lună de pauză.

După aceea a venit la Transporturi Ioan Rus de la Cluj. Apropiaţii îi spun „Ucu“. Are morgă de tehnocrat multidisciplinar, ca o cheie franceză. Într-o lună de zile a întocmit o altă strategie în care autostrada noastră nu figurează deloc. Este înlocuită cu un drum expres şi multe promisiuni că acesta va fi gândit ca o autostradă, doar că la început va fi mai îngust. Anunţul acesta a venit ca un duş rece pentru ieşeni. Mulţi s-au simţit înşelaţi. E ca atunci când promiţi unuia o maşină, dar îi dai o bicicletă, pe care spui că poate să ataşeze, chipurile, un motoraş. Faptul că lucrurile s-au schimbat radical peste noapte, sub comanda aceluiaşi Guvern, a fost năucitor. I-a amuţit pe toţi. Aşa se face că lui „Ucu“ i-a răspuns doar Relu Fenechiu, din puşcărie, de altfel la obiect, argumentat şi un pic pătimaş. Autostrada este proiectul său de suflet. Până mai deunăzi nici un politician serios din Moldova nu s-a găsit să-i dea o altă replică, pe măsură, ardeleanului. La Iaşi, primarul Nichita a tăcut ca un plăieş aflat în doliu. La Suceava, Gheorghe Flutur s-a sucit hoţeşte, ca un uliu care duce în cuib ce poate smulge din stârvul Moldovei. La Bacău, Hrebenciuc nu a avut vreun interes. „Ucu“ îi trecuse în masterplan autostrada Bacău – Braşov. De aceea Cristian Adomniţei a pornit ofensiva. Chiar dacă nu va schimba nimic, va câştiga puncte bune.

Trezit de lovituri, Gheorghe Nichita încearcă se replice. A susţine poziţia Guvernului ar fi un act sinucigaş. Cum să faci asta, câtă vreme ai tot promis până acum autostradă. Ba chiar la braţ cu actualul tău adversar, pe vremea când formai împreună USL şi lansai la Teatrul Naţional „Manifestul pentru Iaşi“. Acum el o ţine cu autostrada, iar tu să dai înapoi? Un asemenea subiect poate fi declanşatorul unui mic val de protest. Ori aţi văzut ce pot să facă asemenea valuri. De aceea, Nichita a lansat la rândul lui o iniţiativă similară, în favoarea autostrăzii. A făcut şi el o mare adunare, la Iaşi, care a ajuns la aceeaşi concluzie cu cea de la Piatra Neamţ, aceeaşi cu cea de la Iaşi de acum doi ani, cum că e nevoie de autostradă. Pare să mai fi echilibrat puţin din situaţie, să fi evitat knock-out-ul. Cu toate că asta nu este îndeajuns. El poartă culpa Guvernului şi, din acest punct de vedere, i-ar conveni ca lucrurile să stea invers. Dacă vor veni liberalii la Guvernare, l-ar prinde el pe Adomniţei cu garda jos şi s-ar răzbuna cu sete. I-ar scoate autostrada pe ochi. „Fă-o, să văd de unde aduci bani!“.

Unde suntem acum? Am făcut o rotaţie completă şi ne-am întors în acelaşi punct de unde am plecat. După doi ani, nu avem nimic altceva decât că ambele forţe politice locale vor autostradă; acum, separat, iar înainte, împreună. Doi ani de zile au trecut fără să facem nimic altceva decât fente politice. Între timp însă băieţii deştepţi s-au mişcat. Hiperprofesionistul „Ucu“ vrea să treacă prin Guvern, sub formă de ordonanţă de urgenţă, noul masterplan. Ieri, primarul i-a chemat pe toţi parlamentarii la discuţii. A dat impresia că sună alarma. Au venit cam toţi, pesedişti şi liberali, fireşte cu excepţia lui Varujan Vosganian şi a lui MRU. Cei doi au avut probleme mult mai importante de rezolvat. A venit şi Adomniţei, în fruntea liberalilor. A avut chiar un discurs sclipitor, la sfârşitul căruia era în extaz. Era adevărat, oare, chiar el vorbise aşa de frumos şi de convingător? Primarul, pe de altă parte, s-a angajat să se bată cu propriul guvern şi a cerut sprijin total. Se va duce la Bucureşti, negreşit. La „Înalta Poartă“, cum l-a încurajat grav deputatul Iacoban din propriul partid. Au fost şi pemepişti şi un independent. Până şi deputatul Emacu a putut fi recunoscut de cei care-şi mai aminteau chipul său din campania electorală. Toţi au promis să lase deoparte orgoliile de partid şi să susţină proiectul autostrăzii. Au fost gravi în discursuri şi îngrijoraţi. Aveau feţe încruntate. Ei sunt brava armată politică a Iaşului. Merg la război. O armată împotriva unui ardelean. Spectrul lui „Ucu“ pluteşte deasupra Moldovei. Uliu, uliu, uliu, uliu, uliu!