Tulburări noi provocate de trecerea la capitalism

„Noi raportăm astfel de cazuri într-un tabel, folosindu-ne de nişte coduri. În aceste date de la DSP sunt cuprinse, pe de o parte, cazurile certe cu tulburări sau boli psihice, dar şi cazurile care sunt doar suspiciuni. În plus, raportarea nu se face pe CNP, astfel încât, dacă eu, medic de familie, am introdus deja un pacient în sistem cu o tulburare de comportament, medicului specialist din ambulatoriu sau din spital nu-i apare ce am înregistrat eu şi face la rândul lui acelaşi lucru, când bolnavul ajunge la el“, a arătat un medic de familie din Iaşi. 

De aceeaşi părere este şi medicul Ga­briel Crumpei, psihiatru, doctor în psihologie. Specialistul a precizat că dincolo de cifrele înregistrate la DSP, în unele cazuri, de ruşine, ieşenii care se confruntă cu episoade neplăcute determinate de tulburări comportamentale nici nu se adresea­ză me­dicului.

„Pe lângă datele medicilor de familie, unii bolnavi merg direct la psiholog sau direct la psihiatru sau chiar la niciunul. Atunci acest caz nu este cuprins în statistică şi din această cauză eu spun că încă nu putem avea o imagine clară asupra acestor afecţiuni. În practica me­dicală, pacienţii cu tulburări de comportament sunt tineri până la 18 ani, după 18 ani, astfel de episoade se numesc tulburări de personalitate. Tulburările de persona­litate sunt dizarmonice, la limită cu normalitatea, în sensul că, dacă aceşti oameni fac fapte penale, ei merg la puşcărie, nu la spital“, a explicat psihiatrul Gabriel Crum­pei, doctor în psihologie.

Medicul a mai precizat că în practica medicală au apărut tulburări noi, generate de situaţii noi. 

„De exemplu, viaţa în capitalism, care presupune competiţia şi o anumită insecuritare a locului de muncă, acceptarea unei perioade de şomaj ca ceva normal în evoluţia în carieră, toate sunt lucruri cu care românii nu au fost obişnuiţi. Părinţii lor nu au suferit de aşa ceva, ei nu au văzut astfel de situaţii când erau acasă şi când sunt confruntaţi cu şomajul au un sentiment de jenă. Sunt oameni care ascund faptul că au intrat în şomaj pentru că e ceva ruşinos şi fac uneori o adevărată dramă, dezvoltând depresii, izolându-se“, a spus specialistul. 

Sunt şi pacienţi foarte periculoşi

În 2016, la Institutul de Psihiatrie „So­cola“ au fost internaţi 29 de bolnavi psihici pe­riculoşi, ca urmare a unor decizii ju­decătoreşti. Aceşti pacienţi sunt consideraţi foarte periculoşi şi sunt internaţi nevoluntar, după ce o comisie de specialişti relizează un referat care ajunge în instanţă. Ulterior, judecătorul decide internarea lui în spitalul de specialitate.

„Pacienţii foarte periculoşi sunt cei cu internare nevoluntară, adică acei pacienţi care nu înţeleg şi nu acceptă că trebuie internaţi. Anul acesta au fost 29 de pacienţi cu decizie de la jude­cători care au ajuns în unitatea noastră. Bolnavii aceştia sunt un pericol atât pentru ei înşişi, cât şi pentru cei din jur. Raportându-ne la date anterioare, pot spune că tendinţa este în creştere“, a arătat dr. Gabriel Oprişanu, managerul institutului.

Potrivit conducerii, aceşti bolnavi periculoşi sunt internaţi pe compartimente cu regim de supraveghere special, acolo unde regulile sunt mult mai stricte decât în restul secţiilor.

„Noi pe toţi îi supraveghem, dar pentru această categorie de bolnavi protocoalele sunt mai stricte pentru că ei sunt un pericol. Pe fiecare secţie mare avem astfel de cazuri şi pe o perioadă de un an am înregistrat 4.000 de internări“, a mai spus managerul Institutului de Psihiatrie „Socola“.

Un pacient internat „la fără clan­ţă“ este menţinut sub tratament o zi, două, sau chiar o săptămână, până la ameliorarea pacientului.