Patriotismul preelectoral „după nevoi”

Nu ştiu dacă aţi observat cum patriotismul politicienilor noştri pâlpâie când şi când în perioada dintre alegeri, flacăra lui creşte impetuos în preajma acestora şi moare subit imediat după alegeri. Acum suntem în stadiul al doilea, preelectoral, când patriotismul duduie ca-n furnalele socialiste de la Hunedoara (Unde-s Davidoglu sau Everac, ca să tragă nişte piese de teatru mobilizatoare?). Iar în retortele PSD cărbunele înalt caloric naţional arde la temperatura reportajelor geobogziene din evul aprins. Uite vicepremierul Liviu Dragnea! A refuzat să taie o panglică în culorile drapelului secuiesc la inaugurarea unui drum, care face legătura între Bilbor, o localitate din Harghita, şi drumul naţional 15.

Mai întâi mă întreb: Ce-o fi căutând vicepremierul tiliormănean la inaugurarea unui biet drum de importanţă locală din Harghita? Mâine-poimâine o să taie panglica inaugurală şi la oala cu sarmale a tuşei Margareta din Bilbor. Margit néni îl aşteaptă, da‘ nu cu panglici,numai cu foarfeca: A fene egye meg!

Presa nu ne spune dacă a venit şi cioporul, pardon, soborul de preoţi, prezent ca musca-n lapte în astfel de ocazii. Poate că domnul Dragnea a preferat oştenii împingători de barcă? Daaa, mai bine era cu aceştia. Îl împresurau pe Liviu Mustăciosul cu o aură de viteaz, ca pe Mihai Bravul la Mirăslău (sau Gorăslău, nu mai ştiu). Românii verzi exultă de fericire. Cu aşa bărbat în frunte nu ne e teamă de nimeni! Nu ne vom teme că altcineva din afara ţării sau a guvernului poate să jefuiască banii de la buget.

Iar în oastea de 588 de aleşi a bravilor bărbaţi Ponta şi Dragnea n-are ce căuta steagul secuiesc! Mama şi răzmama lor! Să ştie cine-i stăpân pe aceste meleaguri! Ce-i drept, în oastea lui Ştefan cel Mare au fost 5000 de secui, care au luptat şi şi-au dat obolul de sânge la Podul Înalt. Cu steagul lor. Însă sub conducerea înţeleaptă a lui Ponta steagul nu are ce căuta. Mama şi răzmama! Ehei, Domnul Ponta, tătucu nost, ştie el ce face! Şi face nişte trebuşoare, rămâne-i-ar de cap! Nici Sfânta Filofteia, mântuitoarea căpieţilor şi scrântiţilor de minte, nu le poate descurca.

Nu l-am văzut pe vicepremier la inaugurarea autostrăzilor promise. Nu l-am văzut la Oltchim, la combinatul Galaţi, prin alte locuri promise că vor fi resuscitate. Să taie acolo panglicile inaugurale în culorile ciorii vopsite. Dar nu, domnul Dragnea nu se pricepe să resusciteze decât alegători defuncţi. Combinate defuncte – nu!

Cu toate acestea, forumurile exultă de mândrie naţională. Se ştie că românul e născut… patriot. Comentariile nu mai prididesc cu datul cărămizii în piept că nu le facem concesii ungurilor, cu lăudatul gestului de „normalitate” al vicepremierului. Da, da, de-atâta normalitate ne chiorăie maţele de foame. Normalitatea asta patriotică nu ne umple frigiderele. Pericolul maghiar, pe care ni-l tot vântură prin cap Ponta, Dragnea şi alţii ca ei de 24 de ani şi mai bine, nu ne scapă de pericolul de a ne căuta de lucru la înalta Poartă şi pe la porţile altora din străinătăţuri.

Apropo de Înalta Poartă! Patriotismul arătat de Ponta-bey mai anţărţ acolo nu se revărsa atât de vârtos cum face Dragnea acum, înainte de alegeri. Atunci Ponta a făcut din martiriul lui Brâncoveanu şi al familiei sale un soi de amical Steaua-Galatasaray. Dottore n-a ştiut sau l-a durut în cot să ştie că Vodă Brâncoveanu nu "a murit în închisoare", cum scria pe plăcuţa comemorativă inaugurată de el, ci a fost decapitat public, alături de fiii săi şi de sfetnicul Ianache, la 15 august 1714, sub ochii ambasadorilor europeni din capitala sultanilor. Însetat de recunoaştere internaţională, Ponta a acceptat această plăcuţă memorială cu conţinut mincinos, în timp ce turcii nu ne-au înapoiat sabia lui Ştefan cel Mare, ci o copie, fiindcă socot sabia pradă de război. După ce a furat lucrarea de doctorat, Ponta ne fură şi istoria. Din tragedia domnitorului Brâncoveanu a făcut o anecdotă cu Bulă corect politic "întru statornica amintire a istoriei comune a popoarelor român şi turc." Ponta nu numai că nu ştie istoria ţării lui, dar o şi distorsionează din gurăcăscare şi iresponsabilitate.

Însă să nu ne mirăm! Se ştie, rescrierea istoriei este o veche meteahnă comunistă, astfel că Victor Ponta se înscrie pe „firul roşu” de la Ceauşescu, Iliescu, Năstase. Patriotismul manifestat acum în ţinutul Secuiesc era atunci internaţionalism. După necesităţi, cum scria taica Marx: „De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi”. Adică după necesitatea politicienilor patrihoţi ca alegătorul „să pună botu‘” în conformitate cu „nevoile” lui de naţional-patriot cu burta goală.