Caută 
125 de ani de la naşterea lui Grigore T. Popa:
Sărac şi orfan de mamă de la 5 ani, a ajuns unul dintre cei mai apreciaţi anatomişti ai lumii!
9 MIN
Astăzi se împlinesc 125 de ani de la naşterea lui Grigore T. Popa. Într-o lume ce pare lipsită de modele care să promoveze valoarea adevărată, povestea lui Grigore T. Popa, patronul spiritual al UMF Iaşi, merită cunoscută şi reamintită deoarece dovedeşte că valoarea şi reuşita nu sunt condiţionate de bogăţie. Provenit dintr-o comunitate săracă, orfan de mic, cu o mamă vitregă care nu l-a prea iubit, Grigore T. Popa a reuşit totuşi să ajungă un nume important în anatomie și să devină recunoscut la nivel mondial. Membru în Academia Română, curtat de Casa Regală şi de puterea comunistă, Grigore T. Popa a refuzat mereu orice fel de partizanat politic. Ca publicist şi gânditor, a criticat mereu derapajele oamenilor aflaţi la putere. Cât de actuale sunt ideile lui Grigore T. Popa, puteţi aprecia singuri citind următorul paragraf dintr-un articol publicat în urmă cu peste 70 de ani, intitulat atât de sugestiv „Pericolul Neisprăviţilor”: „Neisprăviţi avem în toate părţile. Neisprăviţii noştri sunt astăzi foarte primejdioşi pentru că sunt mulţi şi pentru că formează mediu. Ei vor să stăpânească şi nu ştiu cum. Dar, dacă nu pot comanda spiritele, ei stabilesc destule confuzii pentru o îmbolnăvire gravă a societăţii”.
Mama a lăsat cu limbă de moarte ca băiatul să fie ţinut la şcoală!
Grigore T. Popa, născut pe 1 mai 1892, în localitatea Șurănești, județul Vaslui (astăzi Emil Racoviță), a avut o copilărie tristă. Mama a murit când el avea doar cinci ani şi, din scrierile sale, reiese că nu a prea fost iubit de mama vitregă. Norocul lui a fost un pământ moştenit din partea mamei, care a lăsat cu limbă de moarte ca din banii obţinuţi din vânzarea pământului, băiatul să fie ţinut la şcoală. Astfel, a terminat Liceul Naţional şi a apoi a fost bursier al Facultăţii de Medicină din Iaşi.
„Aista nu se mai face doctor, cum nu m’oi face eu mitropolit!”
Admis în paralel la Facultatea de Ştiinţe Naturale şi la Facultatea de Medicină, Grigore T. Popa a ales în cele din urmă să urmeze doar medicina. „O întâmplare amuzantă din viaţa sa de student este aceea când a leşinat la prima disecţie la anatomie. În timp ce-l stropea cu apă ca să-și revină, laborantul a spus «Aista nu se mai face doctor, cum nu m’oi face eu mitropolit ». Ani buni a studiat medicina, așa cum spunea, «împotriva repulsiei naturale pe care o aveam și sprijinit numai de o mare putere de voință». O ironie a sorţii, dacă ţinem cont de faptul că Grigore T. Popa a ajuns unul dintre cei mai importanţi anatomişti ai lumii cu descoperiri apreciate şi recunoscute de comunitatea internaţională”, arată dr. Richard Constantinescu, autor și iatroistoriograf, inițiator și coordonator al seriei de autor „Grigore T. Popa”, de la Editura „Gr. T. Popa” a UMF Iași.
Bursă Rockefeller în USA pentru precursorul neuroendocrinologiei moderne
A terminat facultatea de medicină la Iaşi, a devenit colaborator al profesorului Francisc Rainer care l-a luat cu el la Bucureşti şi l-a recomandat pentru o bursă Rockefeller în Statele Unite. Între 1925-1926 a locuit în mai multe oraşe din Statele Unite şi a studiat probleme legate de embriologie, fertilizare și neuroatomie. Perioada este reflectată în volumul „Jurnalul unui savant român în America”, publicat de dr. Richard Constantinescu, în 2014, ce deschide seria de autor. „Criticul și istoricul literar Dan C. Mihăilescu considera jurnalul american al profesorului Popa, o carte reconfortantă. Observa că Grigore T. Popa, care a fost printre primii români ce-a scris profesionist despre spaţiul nord-american, niciodată nu biciuiește. El îți pune în față o oglindă, o oglinjoară, o oglindoaie din care înțelegi cât de chircită este ființa noastră, chiar și astăzi la atâția ani de la scrierea acestor texte”, punctează Richard Constantinescu. Perioada din America a constituit începutul studiilor sale, continuate la Londra, studiicare au dus la descoperirea sistemului port hipotalamo-hipofizar. Valoarea descoperirilor sale din domeniul relațiilor neuroendocrine, sistemul port hipofizar, i-au asigurat recunoaștere la nivel mondial. Grigore T. Popa este considerat precursor al neuroendocrinologiei moderne. Alte lucrări ale sale sunt investigațiile privind structura funcțională a durei mater, a pericardului, a spermatozoizilor, dubla inervare a fibrei musculare, prezența în lichidul cefalo-rahidian a cerebrostimulinei. Deși anatomist, profesorul Popa a abordat și probleme de biochimie și hormonologie.
Un mare militant pentru cauza Iaşului
În 1928 se întoarce în România și ulterior, la Iași, devine profesor şi şef al Institutului de Anatomie al Facultății de Medicină din capitala Moldovei. Alături de activitatea profesorală şi de cea ştiinţifică, Grigore T. Popa era şi un mare militant pentru cauza ieşenilor și a Iașului. În 1935, an emblematic pentru promovarea Iaşului, la iniţiativa lui şi a altor intelectuali din Iaşi s-a creat o mişcare puternică de promovare a Iaşului. De exemplu, datorită acestei mişcări, în Bucureşti existau bannere cu Iaşul – ca pol al culturii naţionale, regele a fost invitat de câteva ori la Iaşi, au avut loc serbări dedicate promovării Iaşului şi reviste de turism aveau pagini întregi dedicate Iaşului. În 1936, împreună cu Mihail Sadoveanu și George Topârceanu, a fondat revista Însemnări ieșene, publicație de prestigiu în cultura românească.
Considera că banul public trebuie cheltuit responsabil: ca prim-epitrop al Epitropiei «Sf. Spiridon» nu și-a mărit salariul
„Scria aproape zilnic în presă. Articolele sale evidenţiau problemele Iaşului şi sublinia lucrurile care trebuie făcute pentru a dezvolta oraşul şi a-l transforma într-un centru cultural important al României. A luptat mereu pentru ca Iaşul să aibă un post de radio. A schimbat instituțiile pe care le-a condus: Epitropia «Sf. Spiridon», Facultatea de Medicină, Institutului de Anatomie. A fost un lider transformațional. Era un critic al comportamentelor deviante ale persoanelor publice. De exemplu, îi mustra pe profesorii universitari ieșeni, care erau politicieni la Bucureşti şi făceau naveta, dar când veneau la Iaşi nu mai ţineau cursuri, ci dădeau consultaţii parlamentare. Era o voce critică, dar, în acelaşi timp, prin tot ce făcea dovedea că-şi respectă valorile pe care le promovează. Milita pentru gestionarea cât mai responsabilă a banului public. Ca prim-epitrop al Epitropiei «Sf. Spiridon» nu și-a ridicat salariul și, din banii strânși, a cumpărat o mașină pentru epitropie. A gestionat corect fondurile. Considera că banul public trebuie cheltuit în mod responsabil”, punctează dr. Richard Constantinescu.
Curtat de Casa Regală şi de comunişti, refuză să se implice în politică
Grigore T. Popa a fost apreciat şi curtat atât de Casa Regală din România, cât şi de puterea comunistă. În 1936 participă la Londra, alături de Regina Maria, oficialităţi române şi londoneze la celebra sărbătorire a universităţii britanice. Refuză însă sistematic să se ralieze unei forţe politice, inclusiv puterii comuniste, ceea ce avea să-i aducă prigoana. În 1942 se mută la Bucureşti, de unde, începând din anul 1945 începe să ţină prelegeri foarte dure la adresa regimului comunist. „De altfel, în 1946 la măsluirea alegerilor de către comunişti, alături de Smaranda Brăescu – celebra paraşutistă –, de actorul ConstantinTănase şi de alte personalităţi ale vremii, a făcut parte dintr-un comitet care a cerut Legaţiei Americane să intervină pentru a se organiza din nou alegeri. După anii ’90, istorici ruși, bazați pe documente, au afirmat că au fost finanţate acele alegeri de către Rusia Sovietică. Bineînţeles, demersul nu a avut succes. Dar, și prin acest act, Grigore T. Popa a intrat în vizorul comuniştilor”, adaugă dr. Richard Constantinescu.
Acuză comuniştii într-o conferinţă publică şi este salvat de la arestare, fiind înconjurat de studenţi care au făcut zid viu în jurul lui !
La 15 aprilie 1947 ţine la Ateneul Român conferinţa care i-a rupt existenţa în două. Intitulată „Morala creştină şi timpurile actuale. Mai este posibilă astăzi credinţa în Iisus Hristos?”, conferinţa se desfăşoară cu sala Ateneului plină şi cu mulţi comunişti printre spectatori. „Ştiind aceste lucruri, Grigore T. Popa nu ezită totuşi să îi învinuiască atât pe nazişti, dar mai ales pe comunişti de faptul că exercitează o putere discreţionară şi încalcă toate principiile moralei. Bineînţeles, puterea comunistă a dispus arestarea sa. A fost salvat de studenţi şi de prieteni care l-au înconjurat efectiv şi nu a putut fi arestat. Din acel moment, Grigore T. Popa devine fugar”, arată cercetătorul Richard Constantinescu.
Fugar prigonit de comunişti, moare după un an
Grigore T. Popa a fost fugar prin ţară din aprilie 1947 până în vara anului 1948 când a murit. „Din cercetările făcute şi din discuţiile avute cu familia, rezultă că ar fi acumulat în timp o boală şi acea perioadă de prigoană i-ar fi acutizat suferița. Tensiunea psihică a dus la explozia bolii şi la moartea sa în iulie 1948. Comparând o fotografie din anul 1947, dinaintea celebrei conferințe, cu o fotocopie a unei imagini realizate cu câteva zile înainte de a muri, am realizat cât de mult l-a afectat acea perioadă cât a fost fugar și faptul că fusese îndepărtat din învățământ și din Academie. Grigore T. Popa este în fotoliu alături de soţie, un bărbat la 56 de ani care arăta asemenea unui bătrân de peste 80 de ani. O schimbare majoră: parcă cineva i-a pus în spate o mantie de peste trei decenii, un veșmânt greu de suferinţă”, comentează Richard Constantinescu.
Pericolul neisprăviţilor:
Grigore T. Popa semnala în urmă cu peste 80 de ani un pericol care pândeşte şi societatea actuală!
Într-o lume în care pare să numai avem modele care să promoveze cu adevărat valoarea, oamenii redescoperă adesea cu uimire personalitatea şi claritatea operei lui Grigore T. Popa. „Oamenii observă cât de actuală este gândirea sa. Am remarcat că, după ce citesc diverse articole pe care le scriu pe site-ul meu, mulţi studenţi sau intelectuali postează fragmente din scrierile profesorului Popa pe reţelele de socializare sau îşi aleg pentru lucrări motto-uri din articolele sale. De altfel, volumul «Pericolul neisprăviţilor», publicat la Editura «Gr. T. Popa” a UMF Iași, ce va fi lansat pe 4 mai, la ora 17, în Aula „George Emil Palade”, reproduce un titlu al unui articol pe care l-a publicat în anul 1934. Volumul este alcătuit din texte scrise între 1914 și 1940. Texte în care Grigore T. Popa abordează o problematică vastă, multe dintre teme fiind actuale şi în prezent. Şi, poate cel mai important de subliniat este faptul că a fost într-adevăr o personalitate unică: om de ştiinţă, scriitor, publicist, traducător, antreprenor social, orator, dar, în primul rând, un exemplu de moralitate. A refuzat să facă parte din orice mişcare politică. A refuzat orice formă de partizanat. Şi-a iubit familia, care toată perioada comunistă a fost urmărită, cei patru copii fiind victime ale poziţiilor sale. Să faci ce zice Popa e un risc. Să faci ce-a făcut Popa este o jertfă”, încheie dr. Richard Constantinescu.
