Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Pe ieşenii care au prins Marea Unire de la 1918 îi poţi număra pe degetele de la o singură mână. Ca să-i „numeri“ însă pe cei care îţi mai pot spune o vorbă sau două din amintiri vagi, dar directe, despre marele eveniment sau despre Primul Război Mondial, pentru asta îţi ajunge un singur deget. „Ziarul de Iaşi“ vă prezintă astăzi, de Ziua Naţională a României, când aniversăm 99 de ani de la Marea Unire şi cînd debutează oficial manifestările legate de Centenarul de anul viitor, o poveste plină de învăţăminte, de suspans, dar şi una dătătoare de speranţă. Este povestea ţaţei Mariţa, cel mai vârstnic ieşean, care merge deja pe 104 ani de viaţă. Maria Ilaş avea 5 ani la Marea Unire, iar din timp Primului Război Mondial i se leagă ca prin ceaţă primele amintiri din lunga-i viaţă. O viaţă pe care, prin intermediul televizorului, încă o trăieşte din plin: am discutat cu ea despre recenta izbucnire a vulcanului din Indonezia, pe care îl visează încă noaptea, dar şi despre politica românească şi despre eliberarea puşcăriaşilor, care îi dă fiori. „Dacă aş fi mai aproape de Bucureşti, m-aş duce la Dragnea să-i bat obrazul“.
Tanti Mariţa avea patru ani când a avut loc Marea Unire, sărbătorită în zilele noastre pe 1 Decembrie. Pe 3 noiembrie a împlinit „trei ani“, după cum îi place ei să se alinte. Sau poate să ia în răspăr lunga-i şi încercata-i viaţă. „Merg pe 4 ani“, râde ea. Restul de 100, ne zice şoptit şi uşor complice, pe un ton şugubăţ, „rămân în lada de zestre“. Maria Ilaş, din satul Gura Bohotin, comuna Gorban, pe malul Prutului, sau ţaţa Mariţa, după cum o cunoaşte lumea din sat, este cea mai în vârstă persoană din tot judeţul.
Iaşul are patru centenari
Datele oficiale ne arată că în Iaşi mai trăiesc doar patru ieşeni care au peste 100 de ani. Este vorba despre un bărbat de 106 ani, un altul de 104, dar şi două femei: una de 102 ani şi „decanul de vârstă“ al celor patru, ţaţa Mariţa, cea care a împlinit luna asta 103 ani. Ziua de 1 Decembrie îi aduce aminte mai puţin de Unire, eveniment cu slabe reverberaţii în satul ei, ci mai mult de bombardamente, de consăteni şi rude moarte, de Marele Război. Şi nu numai de unul, ci de amândouă.
Pe unul l-a prins copilaş mic fiind, de la care are primele amintiri vagi, pe celălalt l-a prins femeie tânără. „Am prins din cozile primului Război Mondial. Eram copilaş... Îmi aduc aminte doar aşa, de necazuri, morţi în sat. Apoi, la al Doilea Război, ehee... Aveam 30 de ani... Pe bărbatu-meu l-au prins la Cotu Donului şi l-au luat prizonier. A stat şase ani în Rusia. În Siberia, în lagăr a stat. Eu am ţinut hangul acasă. Am ţinut car cu boi, vacă, oi... Când s-a întors el acasă din lagăr, a găsit de toate...“, îşi aminteşte exact ţaţa Mariţa. Cade puţin pe gânduri, nostalgic, apoi dă dim mână şi oftează: „Dar mai bine nu mai venea! Am dus o viaţă tare rea cu el, mamă... Mă bătea. Tare mă mai bătea“, spune femeia, frământându-şi mâinile şi parcă aruncând priviri spre uşă.
De 48 de ani, o viaţă de om, trăieşte singură cuc
Din 1970 e sigură cuc în gospodărie. Adică de 48 de ani, o viaţă de om pentru alţii. Spune că a trecut prin multe în lunga ei viaţă. Şi bune, şi rele. Că ar putea scrie un roman întreg, dacă ar avea mână pentru scris. „Am trecut şi prin foamete, de trei ori am fost în Oltenia. Ne duceam să vindem ce mai aveam, ca să avem mâncare, ţesături făcute de mine în casă, altele, ce mai aveam. Totul pentru mâncare... Apoi, cu timpul, i-am îngropat pe toţi. Întâi bunici, apoi părinţi, apoi pe fraţi, apoi şi pe copii, şi chiar şi pe nepoţi. Îl mai am pe Tică, un nepot care iese la pensie acuma.
El mi-a adus lemne pentru foc acum, are grijă de mine. Am avut o fată, am un an de când am pus-o în mormânt, am rămas singură ca cucu'. Tata a murit în război, iar mama a murit şi ea când eram tânără. A murit în trei zile. Era însărcinată în şase luni şi a murit cu tot cu prunc“, povesteşte bătrâna, din trecutul ei îndepărtat.
Ne vorbeşte în lacrimi despre mama sa, moartă gravidă
Când vorbeşte de mama sa, ochii îi lăcrămează. Pentru ea, moartea mamei este o durere căreia, nici acum, la peste 100 de ani de viaţă, nu-i poate face faţă. Căsuţa femeii este ca dintr-o poveste cu pitici. De afară dai într-o bucătărioară micuţă, îngrijită, o cămăruţă cât să încapă un pat de o persoană, soba şi o măsuţă. În camera unde doarme, totul este aranjat şi curat. Podul este dat recent cu vopsea albastră, de ea, iar pereţii sunt zugrăviţi de astă-vară. Tot de ea. Le face pe toate, s-a urcat chiar şi pe casă recent, să facă o reparaţie, şi se enervează când nu poate ceva. Într-o altă cameră îşi ţine „zestrea“, pentru moarte. „Zestre“ ţesută de ea, la războiul de ţesut. „Eu îmi dau cu var, cu vopsea, îmi feţuiesc pereţii cu lut şi cu baligă, îmi spăl rufe... M-aş sui iar pe casă, să mai repar hogeagul, dar mi-e frică să nu cad!“, spune bătrâna. De grădină tot ea are grijă: vara aceasta şi-a pus porumb, roşii, vinete şi ardei, şi a prăşit singură. Zice că are chiar şi spor. Ba chiar ieri şi-a făcut două borcane cu gem de gutui, ca să aibă să mai mănânce în post. „Si mâncare îmi fac singură“, spune ea arătându-mi olicica cu borş de pe plită. Alături, şi-a pus la încălzit o cană cu lapte. Pe lângă casă mai are un cocoş şi două găini, dar e necăjită că nu i se mai ouă. Aşteaptă însă primăvara, că atunci sigur i se vor oua...
„Nu am stat o zi în spital“
Tanti Mariţa s-a născut tot aici în sat unde locuieşte, în Gura Bohotin. Aici s-a căsătorit, şi aici a atins tot secolul de viaţă. Timp de 20 de ani a lucrat la CAP, dar spune că pensia „e vai de ea şi de capul ei“. Are noroc de pensia de urmaş de veteran pe care o primeşte de când i-a murit soţul. Cu sănătatea stă mai bine ca mulţi vecini care abia dacă au ieşit la pensie. „Mai iau pastile, maică, să-mi întărească picioarele, că nu mă mai ţin. Eu nu am stat nicio zi în spital, în viaţa mea. Aşa, la un control, am mai mers, când mă durea piciorul. I-am zis doctoriţei că degeaba e bună căruţa în sus, dacă nu are roate bune“, spune bătrâna, glumeaţă. Pe peretele din bucătărie, într-un colţ, ţaţa Mariţa a adunat o adevărată colecţie de iconiţe. Mergea la biserică, dar acum nu mai poate, că merge greu iar biserica nu-i chiar peste drum, ci mai depărtişor. Mai vine însă preotul Ia ea. Ultima dată a şi împărtăşit-o. De pe pervazul geamului mic, femeia ia o carte de rugăciuni şi începe să citească cu voce tare rândurile scrise mărunt. Fără ochelari. Ştie cam tot ce se întâmplă prin lume: îi place să se uite la ştiri şi să fie informată. Ne şi chestionează puţin despre ultimele noutăţi: izbucnirea unui vulcan din Asia...
„Dacă aş fi mai aproape de Bucureşti, m-aş duce la Dragnea să-i bat obrazul“
„Dumnezeu judecă pe fiecare, că el e judecătorul. Tinerii să se mai uite în sus la Dumnezeu! Mă rog să vă dea minte şi credinţă, că diavolul acum e liber. Toate păcatele care vin, cutremure, apă, foc, sunt de la el“. Acum se gândeşte numai la vulcanul din Indonezia, care a erupt şi aruncă flăcări. Imaginile au afectat-o profund, se pare. Tot de la televizor i se trage şi o spaimă. „În tinereţe nu-mi era frică de nimic. Acum mă tem să mai dorm noaptea. Mai degrabă dorm ziua, iar noaptea mă uit la televizor. Mi-e frică de hoţi, am văzut la televizor că le-au dat drumul la hoţi şi violatori să umble prin lume, nu i-au lăsat în puşcărie să-şi termine pedeapsa. Dacă aş fi mai aproape de Bucureşti, m-aş duce la Dragnea să-i bat obrazul. M-aş duce la conducătorii ţării şi le-aş spune să-l dezgroape pe Ceauşescu şi pe femeia lui, ca să le dea drumul pe apa oceanelor, să se ducă răul din ţară. Că ei au omorât atâţia oameni nevinovaţi! Acum, cei care ne conduc se mănâncă între ei, ca câinii la hoit!“, spune bătrâna, nervoasă foc. Mâinile încep să-i tremure, apoi se calmează brusc.
În sobă, lemnele ard repede, iar în casă se lasă frig. Bătrâna trebuie mereu să pună pe foc, să nu moară jăratecul. De pe patul ei vede pe geam tot ce se întâmplă pe drum. Se uită, încă e interesată de tot. Şi de viaţa din drum, pe care o vede prin geam, şi de viaţa lumii, pe care o vede alături, la televizor. Are însă o mare supărare, şi i-a spus-o şi primarului din Gorban: de când s-a turnat asfalt şi s-a ridicat drumul, din casă nu mai vede decât picioarele celor care trec. Iar ea trebuie să ştie tot, cine vine, cine pleacă, ce se mai petrece pe afară... Am mai stat apoi la taclale, despre una, despre alta, şi ne-am luat rămas-bun. Nu înainte însă de a-i promite că la anul venim înapoi aici, tot la vremea asta. De Centenar.
Cuvinte cheie: + Ţaţa Mariţa, Razboi, Unire, Iasi, centenar
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |