Inrobire

Ajuns la virsta senectutii, Kepesh a devenit cinic. Recunoaste deschis ca de la o femeie nu vrea decit sex, sex si nu dragoste, pentru ca sexul e singurul concret, orgasmul e cea mai palpabila arma a omului impotriva mortii, pentru ca placerea, intensitatea unui orgasm are aceeasi forta ca si moartea, doar ca in sens opus, un orgasm dizolva orice gind despre moarte, o anuleaza, o face sa apara ireala, o iluzie. Iubirea fizica dintre un barbat in virsta si o femeie tinara este, in viziunea profesorului, iubirea ideala caci "faptul ca se ofera intim unui barbat mult, mult mai batrin le inzestreaza pe acest soi de tinere cu un fel de autoritate pe care n-o pot atinge in relatia sexuala cu un barbat mai tinar. Obtin atit placerile supunerii, cit si placerile stapinirii".

In ceea ce-l priveste pe barbat, el nu uita ca-i batrin, dimpotriva, fiecare clipa petrecuta in compania tinerei e o confirmare a batrinetii lui, dar, "macar nu stai pe tusa. Asta se-ntimpla: simti sfisietor de tare cit de batrin esti, insa intr-un mod nou". Adica intr-un mod tolerabil, chiar placut, pentru ca de data aceasta constientizarea n-are nimic traumatizant in ea, ca atunci cind esti bolnav, ci e reconfortanta, datatoare de sperante. In atingerea acestei placeri, barbatul deplinge procesul sinuos al seductiei ce trebuie parcurs. "Ea isi zice: Ii spun cine sint. Vrea sa stie cine sint, il interesez. Adevarat, insa sint curios sa aflu cine e fiindca vreau sa i-o trag. N-am nevoie de tot acest interes pentru Kafka si Velazquez. In timp ce port conversatia asta cu ea, ma gindesc cit mai trebuie s-o lungesc asa. Trei ore? Patru? (…) Douazeci de minute de invaluire si deja ma intreb ce au de-a face toate astea cu sfircurile ei, cu pielea ei ori cu felul in care se excita? Arta frantuzeasca a flirtului n-are nici un haz pentru mine. Impulsul salbatic, da."

Singurul inconvenient al unei asemenea relatii este gelozia. Ea pune stapinire pe barbat, e la fel de puternica precum dorinta lui de a se impreuna cu femeia care, tocmai pentru ca e tinara si frumoasa, este dorita de atitia si atitia barbati, mai tineri, mai in putere, care in cele din urma i-o vor fura. Kepesh devine paranoic in scenariile pe care si le imagineaza. Otrava, cum numeste el gelozia, deja i-a intrat in singe. Care-i antidotul, daca exista asa ceva? Ei bine, antidotul e casatoria. Barbatii raspund geloziei spunind: "Nimeni altul n-o va avea. Eu o voi avea – ma insor cu ea. O leg astfel de mine. Prin conventie". Si astfel, "gelozia e capcana spre certificatul de casatorie". Dar David nu vrea sa se casatoreasca si chiar daca ar vrea, propunerea i s-ar parea ridicola. Si-atunci, se intreaba el, "cum s-o leg de mine pe Consuela? Ce sint eu in stare sa-i ofer in aceasta societate de lapte si miere a pietei sexuale libere?". Iar raspunsul e, ca sa folosim titlul unui alt roman al lui Roth, umilirea. Umilirea in fata careia nimeni nu poate ramine indiferent, caci toti avem vanitatea noastra care se cere satisfacuta si poate mai intens decit orgasmul trupului e orgasmul vanitatii.

O femeie precum Consuela, realizeaza naratorul, nu va dori niciodata un barbat ca David, dar nici o femeie nu poate intoarce spatele unui barbat care se ofera, se roaga sa fie lasat sa-i absoarba secretiile lunare. Chiar daca poate pentru moment se va fistici sau de-a dreptul oripila, ceea ce nu a fost cazul Consuelei. "Atentia venita din partea unei autoritati culturale in genunchi nu era ceva care s-o faca sa se simta neimportanta", tine naratorul sa ne asigure. Si totusi, dupa un an si jumatate, legatura dintre cei doi se va opri brusc in momentul in care Consuela da o petrecere de absolvire, iar David refuza sa fie prezent. De atunci au trecut sase ani, ne informeaza Kepesh, timp in care s-a masturbat frecvent, s-a culcat cu alte femei, a cintat nenumarate ore la pian, s-a certat si oarecum impacat de nu stiu cite ori cu fiul sau care il dispretuieste pentru ca si-a abandonat familia, dar care totusi vine la el cind el insusi se afla pe punctul de a si-o abandona, si niciodata, in toata aceasta perioada, nici macar pentru o secunda, nu si-a scos-o din minte. Si iata ca dependenta si veneratia ii sint rasplatite, caci intr-o seara frumoasa Consuela se va intoarce la el. De ce? Ei bine, pentru ca sinii ei frumosi, de nici treizeci de ani, sint mincati acum de cancer si inainte de a se opera, inainte de a ramine fara unul din ei, vrea ca cineva, nu oricine, ci adoratorul ei septuagenar sa-i mai spuna o data cit de frumosi sint, sa-i mai mingiie si sarute pentru ultima oara inainte ca unul sa-i fie extirpat. Sa-i fotografieze din toate pozitiile pentru ca macar acolo, in fotografie sa ramina intregi, sa ramina perfecti. Iar septuagenarul se supune. Ii face pe plac. Ii dezmiarda, ii alinta, ii venereaza.

Pentru ultima oara. Indeplineste, sirguincios, ultima dorinta a condamnatei. Apoi se duce cu ea la spital. Nu poate s-o lase de izbeliste, e inspaimintata, stie ca are nevoie de el. "Gindeste-te bine", ii spune misteriosul interlocutor (poate constiinta?) cu care Kepesh a dialogat in tot acest timp. "Gindeste-te bine. Fiindca daca te duci, esti terminat."

Obsesia pentru viata

S-a spus uneori de catre unii (unele) ca Roth e obsedat de sex si ca daca ai citit un singur roman de-al sau e ca si cum le-ai fi citit pe toate. Nu simt nevoia sa-l apar pe Roth, nici n-ar avea nevoie, dar vreau sa spun un singur lucru. Roth nu e obsedat de sex (desi la o privire superficiala asa ar parea), ci de om, de conditia umana care este prin excelenta o conditie sexuala. Si mai are Roth o obsesie, derivata din prima, despre care vom vorbi intr-o recenzie viitoare. E vorba de viata. Si anume de faptul ca "vietii nu i se poate imputa niciodata neputinta de-ai face pe oameni mai marunti. Trebuie sa-ti scoti palaria in fata vietii si a metodelor pe care le are la indemina de a despuia un om de insemnatatea lui si de-al goli cu totul de mindrie". E un citat pe care, daca as avea obiceiul, mi l-as atirna undeva deasupra biroului, ca sa-l vad tot timpul. Ca atunci cind are sa-mi vina rindul, sa fiu cit de cit pregatit.

Philip Roth, Animal pe moarte, editia a II-a, traducere din limba engleza sI note de Irina Petras, colectia "Biblioteca Polirom. Seria de autor «Philip Roth»", Editura Polirom, 2012