Periatul pe dinti in Vestul Salbatic (sau cum sa ai dinti albi si respiratie proaspata in timp ce ucizi)

luni, 14 mai 2012, 15:38
6 MIN
 Periatul pe dinti in Vestul Salbatic (sau cum sa ai dinti albi si respiratie proaspata in timp ce ucizi)

Au trecut anii si fratii Sisters sint barbati in toata firea. De ceva vreme se afla in slujba Comandorului, un tip dur si bogat care face legea in Oregon. Acum tocmai ce au primit misiunea sa-l omoare pe Hermann Kermit Warm, un prospector din California (San Francisco) cu care Comandorul are afaceri neincheiate. Fratii Sisters vor trebui sa le incheie. Asa ca iata-i pe drum, o calatorie cit o carte (de trei sute patruzeci si patru de pagini) de lunga, la sfirsitul careia nimic nu va mai fi ca odinioara. Am mai folosit expresia asta? Ei bine, asta pentru ca in viata fratilor Sisters, datele problemei se schimba foarte des. Spre exemplu, acum au cai noi. Cei vechi, foarte buni, au ars de vii in cadrul ultimei misiuni si Eli se surprinde adesea gindindu-se la ei cu jale, oroare si dor. Apoi, la numai o zi de la plecarea din Oregon, pe Eli il musca un paianjen de picior (peste noapte blestematul isi facuse culcus la el in cizma) si din cauza asta fata i se umfla grotesc si trebuie sa caute un doctor. Il gasesc, sub forma unui stomatolog ghinionist, care, dupa ce-i scoate citeva masele infectate, ii recomanda sa foloseasca zilnic periuta de dinti peste care sa presare cite un pic din praful alb, mentolat cu care aceasta se vinde. Ma rog, se vinde vorba vine. Pentru fratii Sisters, mai toate serviciile sint gratis, or, altfel prestatorii lor se aleg cu o gaura de glonte in cap. Charlie se alege c-o solutie de amortit maxilarele, care, stim noi, nu el, se numeste morfina. Pina la sfirsitul cartii o va folosi, cu rezultate uimitoare, de foarte multe ori, inclusiv atunci cind i se va taia o mina.

Nimic nu va mai fi ca inainte

Urmatoarea oprire se face in bordeiul unei vrajitoare care ii recunoaste drept ucigasi, "dupa sirul de morti care va urmeaza". "Ce sir de morti?" , se mira cei doi. Sirul de morti invizibil care se tiraste in urma lor, dar pe care o vrajitoare il poate vedea. In fine. Cei doi poposesc peste noapte in maghernita babornitei. Obositi, cad repede intr-un somn adinc. La un moment dat, Eli se trezeste si vede cum femeia ii deschide gura lui Charlie si ii toarna pe git o licoare groasa si neagra. Speriat, incepe sa protesteze si de-abia acum se trezeste, caci ce vazuse se intimplase de fapt tot intr-un vis. Chiar si asa, este convins ca batrina i-a blestemat. Un sirag de margele atirnat de usorul usii, cumulat cu disparitia batrinei cind se desteapta de tot dimineata, vine sa le intareasca convingerea. Alte evenimente au loc si din nou nimic nu va mai fi ca inainte. Ca de exemplu, ochiul lui Putinei (numele cu care a venit noul cal al lui Eli) in urma unui atac de urs grizzly. Apare si o femeie, o curva ce se da drept fata mare si de dragul careia Eli isi propune sa-si mai subtieze un pic burdihanul (asta pina cind afla ca fata era curva), iar mai apoi, cei doi sint martorii unui duel, moment lipsit de relevanta in economia romanului, asta daca nu cumva e vorba de intretinerea acelei atmosfere tipice Vestului salbatic (vezi si Rango in acest sens).

Intrarea in California se sarbatoreste cu multa bautura si citeva gloante aruncate in piepturile nevinovate ale unor amariti de prospectori. Are loc si-o masturbare, scurta, cit sa aduca alinare in sufletul unui criminal cu multe pacate pe constiinta. Spalatul pe dinti, seara, inainte de culcare, a devenit, de-acum, un ritual respectat cu sfintenie.

Din cauza unei ursoaice cu blana roscata pe care ucigasii nostri o omoara, cei doi ajung sa faca cunostinta cu Mayfield, un mahar local din… Mayfield. Mayfield din Mayfield e un tip petrecaret si-i invita pe cei doi nelegiuiti sa-si petreaca o noapte intr-un hotel de moravuri usoare. Iata un pretext numai bun pentru ca, din nou, nimic sa nu mai fie asa cum a fost. Charlie, care e ahtiat dupa bani, mai ales din aceia pe care poti sa-i faci foarte usor, decide sa-l jefuiasca pe Mayfield, ce-i drept dupa ce oamenii baronului local incercasera, fara succes, sa-i casapeasca pe faimosii frati Sisters. Eli se cunoaste cu o tuberculoasa frumoasa care, din pacate, va muri la scurt timp dupa ce cei doi isi vor lua din nou talpasita. In cele din urma ajung si in San Francisco, acolo unde in prezent Woody Allen isi toarna noul sau film, filmul pe anul 2013. Dar acum mai bine de o suta cincizeci de ani, orasul arata diferit. In primul rind podul peste Golden Gate nu exista, iar orasul era populat doar de natarai, asa cum le declara un localnic, caci naratau trebuie sa fii sa crezi ca ai sa te-mbogatesti aici sau, daca totusi ai noroc si o faci, ca ai sa ramii prea mult timp bogat. Oamenii se arunca rizind de pe acoperisurile hotelurilor, fie pentru ca au pierdut tot (si-au innebunit), fie pentru ca, negasind pic de aur, s-au imbatat si apoi viata li s-a parut comica si perfect inutila.

Umor, sarcasm, ironie si mult talent

Calatorii nostri nu prea au insa motive de bucurie. Tinta lor, Hermann Warm, nu mai e de gasit la hotelul la care statuse si unde in tot acest timp fusese filat de un oarecare Morris, o iscoada a Comandorului. De fapt, dupa toate indicatiile, inclusiv un jurnal de-al lui Morris, cei doi au plecat impreuna ca sa scoata aur de pe fundul riurilor, folosind o inventie de-a lui Warm – descrisa si ea in jurnal – care face nici mai mult, nici mai putin ca aurul sa straluceasca pe fundul albiei, ceea ce inseamna ca numai intr-o singura zi poti sa extragi de pe fundul albiei cam aceeasi cantitate pe care cei mai multi o extrag, daca au noroc, intr-o saptamina intreaga. Cei doi se iau dupa cei doi, adica Eli si Charlie dupa Morris si Warm. La momentul cind ii repereaza, fratii Sisters s-au saturat pina peste cap sa tot omoare oameni in dreapta si-n stinga. S-au saturat si sa lucreze pentru Comandor care profita de pe urma lor, devenind din ce in ce mai bogat, in timp ce ei isi risca viata pentru fiecare banut. Asa ca dupa un scurt moment de neincredere din partea prospectorilor, cind li se spune ca nu vor fi omoriti (cum ar putea fratii Sisters sa crute pe cineva?), cei patru devin prieteni si hotarasc sa formeze o companie. Din pacate, prietenia, ca si compania lor, e de scurta durata. Din pacate, solutia inventata de Warm pentru a lumina aurul e toxica, chiar foarte toxica; au loc o serie de accidente si cei doi amuzanti si neinfricati prospectori trebuie sa moara. Nici aventurierii nostri, fosti criminali, nu scapa tocmai usor, dar scapa totusi, iar inainte de a se retrage la casa mamei lor, mai infaptuiesc o crima, dar de data asta una perfect motivata. Ati ghicit, il omoara pe insusi Comandor, avind grija sa para ca moartea a fost un accident. Baieti destepti, fratii Sisters, si, cu putin noroc, longevivi.

Scris cu umor, sarcasm, ironie si mult talent, Fratii Sisters reprezinta atit un omagiu nostalgic adus genului western, cit si o parodie postmoderna. Orice ar fi, ar fi pacat sa nu citim cartea, nu degeaba a fost recompensata in 2011 cu Premiul Guvernatorului General (Governor General’s Award), cel mai important premiu literar canadian din 1936 incoace.

Patrick deWitt, Fratii Sisters, traducere din limba engleza de Ioana Filat, colectia "Biblioteca Polirom. Proza XXI", Editura Polirom, 2012

Comentarii