Alegeri la „Al. I. Cuza”: Prof. Liviu Maha – UAIC în clasamentele universitare: probleme și strategii posibile (2)

În continuarea aspectelor prezentate în articolul precedent, este necesară raportarea la un alt clasament internațional considerat relevant la nivelul comunității academice – Times Higher Education. Bineînțeles că rămân valabile atât rezervele legate de caracterul relativ al indicatorilor luați în considerare, cât și motivele pentru care aceste clasamente sunt utile și oferă unei instituții de învățământ superior cadrul necesar comparabilității rezultatelor obținute, dar și perspectiva dinamică de evaluare a performanțelor academice instituționale.

Din punctul de vedere al criteriilor, în timp ce Clasamentul Shanghai (ARWU) pune accentul mai mult pe succesul în activitatea de cercetare științifică (luând în considerare indicatori precum numărul de absolvenți și cadre didactice care au câștigat Premii Nobel și Medalii Fields, numărul de lucrări foarte citate în 21 de domenii, numărul de articole publicate în revistele Nature și Science, precum și performanța per capita a unei universități), The World University Ranking (Times Higher Education) se bazează pe 13 indicatori de performanță, grupați în cinci categorii. Acestea se referă la predare (mediul educațional), cercetare (volum, venituri și reputație), citări (influența cercetării), perspectiva internațională (personal, studenți și cercetare) și transfer de cunoștințe (venituri din industrie), considerându-se că aceste elemente pot oferi o imagine de ansamblu a performanțelor unei universități din perspectivă multidimensională.

Din punctul de vedere al metodologiei de colectare și analiză a datelor, dacă ARWU (Clasamentul Shanghai) se bazează preponderent pe informații obiective și măsurabile, precum performanța academică și cercetarea științifică, minimizând impactul evaluărilor subiective, Times Higher Education colectează informații direct de la universități și prin sondaje de opinie, pentru a evalua reputația instituțiilor în predare și cercetare, percepțiile și evaluările subiective având, astfel, un anumit impact asupra ierarhiei rezultate în urma procesului de evaluare. Un alt element de diferențiere față de Clasamentul Shanghai se referă la faptul că Times Higher Education include și un indicator specific privind perspectiva internaționalizării unei universități, cu referire la mobilitatea internațională a studenților și a personalului, precum și la colaborările internaționale în cercetare, ceea ce reflectă importanța acestei dimensiuni pentru învățământul superior.

Spre deosebire de Shanghai Ranking, Times Higher Education este mai cuprinzător din punctul de vedere al numărului de universități evaluate, clasamentul din anul 2023 incluzând și 22 de instituții de învățământ superior din România. Dintre acestea, numai două au reușit să se poziționeze în top 1000 universități ale lumii, celelalte fiind clasate mai jos de locul 1000 și chiar 1500, așa cum este și cazul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Dincolo de situația din cea mai recentă ediție a clasamentului, este foarte importantă și analiza evoluției universităților românești în ultimii ani. În general, dinamica a fost una cu caracter descendent, putând fi constatată o deteriorare a poziției pentru majoritatea lor. Principalele universități ale României și fondatoare ale Consorțiului „Universitaria” (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea din București și Universitatea de Vest din Timișoara) figurau în prima jumătate a clasamentului în anul 2016. Pe parcurs, acestea au coborât în clasament, unele mai rapid decât altele, până la poziții în afara topului 1000. În ultimii ani, două dintre ele au inversat trendul, îmbunătățindu-și poziția – Universitatea din București și Universitatea de Vest din Timișoara, în timp ce Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și-a menținut poziția deținută încă din 2021 în intervalul 1001-1200. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași este singura dintre cele patru care a rămas în ultima categorie din acest clasament, pe o poziție de 1501+.

Pe lângă performanțele universităților deja menționate, care au reușit să adopte măsurile necesare îmbunătățirii locului ocupat în acest clasament, trebuie precizat faptul că două instituții de învățământ superior din România (Academia de Studii Economice din București și Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București) reușesc să se mențină în top 1000 universități ale lumii. În același timp, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași este poziționată mai jos în clasament față de universități mai mici – Universitatea Transilvania din Brașov, Universitatea din Oradea și Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, dar și față de unele specializate, cum este cazul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș, Universității de Medicină și Farmacie din Craiova și Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.

Analizând măsurile luate de universitățile românești care au obținut rezultate mai bune decât Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, am identificat o anumită preocupare pentru investiția în oameni, aplicarea unor mecanisme cu caracter stimulativ și crearea cadrului necesar obținerii unor rezultate care să facă posibilă atingerea obiectivelor strategice privind poziționarea în principalele clasamente universitare, o coerență instituțională, mai ales la nivelul managementului, în ceea ce înseamnă aplicarea de măsuri concrete vizând dimensiunile relevante în procesul de evaluare. Mai concret, raportat la indicatorii luați în considerare, una dintre principalele probleme identificate la nivelul UAIC se referă la supraîncărcarea personalului academic cu activități didactice, raportul studenți/personal academic fiind cel mai mare printre cele 13 universități analizate. În același timp, celelalte universități au aplicat măsuri mai eficiente de creștere a calității și vizibilității rezultatelor științifice, majoritatea înregistrând valori mai mari pentru numărul de citări, raportul citări/articol și Indicele Hirsch.

Similar abordării din articolul precedent, analiza a continuat cu evaluarea celor 108 de universități din Centrul și Estul Europei care se regăsesc în clasamentul Times Higher Education, acestea fiind grupate în patru categorii: categoria 1 – locurile 1-800, categoria 2 – locurile 801-1200, categoria 2 – locurile 1201-1500 și categoria 3 – locurile 1501+. Pentru fiecare dintre categorii, am calculat media aritmetică, mediana și am identificat nivelurile minime și, respectiv, maxime pentru o serie de indicatori considerați relevanți și cu impact asupra calității din învățământul superior: dimensiunea personalului academic, numărul studenților, numărul de articole ISI publicate cu afiliere instituțională, numărul de citări, dar și o serie de indicatori derivați: raportul studenți/personal academic, raportul articole/personal academic, raportul citări/articol și Indicele Hirsch. Anul pentru care s-a făcut analiza este 2022, ultimul în care universitățile din România au fost prezente în Clasamentul Shanghai, fiind posibilă astfel o eventuală analiză comparativă a rezultatelor obținute.

Rezultatele obținute confirmă  eterogenitatea universităților care se regăsesc în acest clasament, atât pe ansamblul acestuia, cât și pentru fiecare dintre categoriile luate în considerare, din punctul de vedere al majorității indicatorilor analizați. Se remarcă, totuși, menținerea valabilității unor concluzii desprinse în urma analizei realizate pentru Clasamentul Shanghai. Astfel, cu cât e vorba de universități mai bine clasate, cu atât sunt mai mari valorile medii pentru articole publicate, raportul articole/personal academic, citări, raportul citări/articol și Indicele Hirsch. Diferența principală față de analiza anterioară se referă la faptul că valorile minime și cele maxime pentru cei mulți indicatori sunt similare pentru toate categoriile, arătând că nu există neapărat profiluri diferite pentru anumite intervale ale clasamentului. Faptul că o universitate este inclusă într-o categorie performantă chiar dacă înregistrează niveluri mai scăzute pentru anumiți indicatori, similare celor asociate unor universități dintr-o categorie inferioară, demonstrează existența mai multor paliere de intervenție și a mai multor direcții posibile de acțiune pentru ocuparea unei poziții mai bune în acest clasament.

Ca și în cazul Clasamentului Shanghai, comparația dintre situația existentă la nivelul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și fiecare dintre cele trei categorii superioare celei în care ne aflăm relevă câteva concluzii interesante. Și în acest caz, personalul academic din cadrul UAIC se află sub nivelul mediu pentru oricare dintre cele trei categorii, dar peste minimul fiecăreia, situație întâlnită și în cazul numărului de articole publicate, a citărilor, a raportului citări/articol și a Indicelui Hirsch. Raportul studenți/personal academic, cel care diferenția net UAIC de universitățile de pe primele 1000 de locuri ale Clasamentului Shanghai, înregistrează valori similare cu maximele pentru fiecare dintre cele trei categorii superioare, părând a nu mai fi o piedică pentru accederea pe poziții din top 1000. În același timp, numărul de studenți este peste media fiecărei dintre cele trei categorii superioare, menținându-se un nivel satisfăcător al raportului articole/personal academic, apropiat de valorile medii ale universităților mai bine poziționate în acest clasament.

Toate aceste rezultate confirmă, fără echivoc, două elemente esențiale: (1) potențialul existent la nivelul personalului academic din perspectiva competențelor relevante în domeniul cercetării științifice și (2) plasarea la nivelul conducerii executive a responsabilității cu privire la măsurile necesar a fi luate pentru accederea în clasamentele internaționale relevante. Se poate observa faptul că managementul unei universități are la îndemână mai multe opțiuni pentru aplicarea de măsuri care să contribuie la atingerea obiectivului strategic de poziționare în top 1000 universități ale lumii din perspectiva Times Higher Education. Fiind vorba de o evaluare mai cuprinzătoare, care include activitatea de predare, cercetarea științifică și perspectiva internațională, îmbunătățirea performanțelor pe oricare dintre aceste trei dimensiuni generează un impact direct asupra poziției universității în acest clasament. În acest context, devin tot mai importante atât măsurile concrete privind activitatea de cercetare științifică exemplificate în articolul precedent, cât și viziunea privind dezvoltarea dimensiunii educaționale și a celei legate de relațiile internaționale ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, referitor la care voi reveni cu materiale dedicate fiecărei componente pe parcursul săptămânii viitoare. (Prof. Dr. Liviu George Maha)