(AUDIO) Cum se vorbea la Iaşi acum 100 de ani. Cuvinte şi accente surprinzătoare

“Din nou despre vorbirea moldovenească (la 1928). Dintre elitele Moldovei, scriitorii şi lingviştii cu notorietate au fost cei ce şi-au asumat cel mai mult apartenenţa regională. Conştiinţa nivelului subnaţional permitea lor exprimarea în grai matern, deşi, aparent paradoxal, aceştia erau totodată şi posesorii unei limbii române standard dintre cele mai apropiate de „limba şromânăţ exemplară” (apud Coşeriu). În deceniul al treilea al secolului XX, dorohoianul Păstorel Teodoreanu, un publicist apreciat şi la Iaşi şi la Bucureşti, considera firesc să dea interviul într-o limbă cu caracter pronunţat regional moldovenesc.

Alexandru Cohal, cercetator la Institutul de Filologie Română – A. Philippide

Fireşte, am putea să ne amintim, mai ales cei din generaţia mea şi a părinţilor noştri, că acelaşi lucru se poate observa în zecile de înregistrări rămase de la Mihail Sadoveanu; este însă cu atât mai relevant pentru fenomenul lingvistic şi – în sens mai larg – social-cultural al valorizării periferiei repertoriului, faptul că vorbirea moldovenească era vehicul predilect de comunicare (orală) în situaţii 'oficiale' nu numai pentru maximii lideri ai elitei regionale moldovene ci şi la scriitorii minori.

În înregistrarea de la Radio România Cultural din 1928, Păstorel surprinde prin alternanţa dintre fonetismele limbii române standard cu cele moldoveneşti, de care epigramistul nu face abuz, ci pe care le foloseşte drept mărci ale componentei identitare regionale, începând cu una dintre cele mai sonore trăsături ale vorbirii moldoveneşti: redarea lui şceţ prin şşeţ (în cuvinte precum Topîrceanu)”, scrie Alexandru Cohal pe Facebook.

SURSA FOTO: laIasi.ro si Facebook