Bomboana de pe colivă

De mai mulţi ani, un minuscul grup de intelectuali clujeni se chinuie să fie recunoscuţi ca un centru de reflecţie opus Grupului de dialog social de la Bucureşti. Clujul se doreşte a fi astfel o contrapondere intelectuală a provinciei, în raport cu hipercentralismul Capitalei. La prima vedere nimic rău în tentativa de a valorifica energiile intelectuale ale provinciei. Capitala Transilvaniei a avut mereu tentaţia supralicitării rolului său în mişcarea intelectuală. Grefată pe o făloşenie tipic ardelenească, această tentaţie ia uneori înfăţişări comice. E drept că dintre oraşele provinciei, Clujul a cunoscut o dezvoltare semnificativă, ca beneficiar al orientării noastre pro-vest. Oraşul se află chiar pe traseul acestei direcţii, fapt ce i-a permis să-şi valorifice europenitatea cu aplomb, dar şi cu aere de superioritate. Cunoscătorii mai atenţi ai fenomenului intelectual ştiu că ambiţiile clujene nu se susţin mereu pe valori certe, ci mai ales pe o abilă operaţiune de marketing. Suntem pe drumul Vienei, se laudă misionarii Clujului, nu pe cel al Stanbulului ori al Moscovei!

Că ambiţiile sunt supradimensionate în raport cu fondul, iar orgoliile sfidează adesea bunul simţ, se vede din povestea aşa-zisului grup de intelectuali de stânga de la Cluj, promovat insistent de Realitatea Plus. Ei sunt bomboana de pe coliva pretinsei stângi intelectuale româneşti. Primul paradox este acela că grupul se autoproclamă prestigios prin specularea brandului cultural al Clujului, adică prin parazitare. Şi aceasta într-un oraş preponderent de dreapta, în care pesediştii nu au câştigat niciodată. Al doilea paradox este acela că ei se vor ideologii stângii moderne, într-un partid care este orice, numai de stânga şi modern nu. Prin lucrarea lor, ei se forţează să reabiliteze ideea de stânga intelectuală, într-un PSD al baronilor, prăduitorilor şi demagogilor. Acesta este al treilea paradox şi cel mai important, întrucât frizează imposibilul, iar pe corifei îi acoperă de ridicol. Din punct de vedere logic este chiar o contradicţie în termeni. Şi încă un argument, de logică istorică: doar într-un regim liberal poţi să fii de stânga, de dreapta sau de ce doreşti. Într-un regim comunist poţi fi doar de stânga-împrejur, adică executant preasupus, urmând neabătut „linia partidului”. Atunci când au realizat că regimul comunist i-a folosit, unii intelectuali de stânga au preferat tăcerea, pentru a nu-şi pierde privilegiile. Cazul Geo Bogza, care rămâne de stânga doar prin opera lui precomunistă, din România interbelică.

Dar să nu prelungim suspansul şi să vedem cine sunt vedetele grupului de intelectuali pesedişti de la Cluj. Iată-i într-o ordine aleatoare: Vasile Dâncu, Cozmin Guşă, Ioan Rus şi Octavian Hoandră. Cvadruplii de la Cluj, dintre care unul singur rezistă filtrului valoric, şi anume Vasile Dâncu, sunt foşti lideri uasecerişti, adică, pentru cei mai tineri, rezerva de cadre studenţeşti a fostului PCR. Cultura şi deprinderile lor politice sunt comuniste şi ceauşiste, fără rest. Niciunul nu a opus cea mai mică rezistenţă clanului Ceauşescu în anii trişti ai comunismului târziu. Dimpotrivă, toţi au beneficiat de privilegii, pe care le-au multiplicat în anii post decembrişti, în calitate de îmbogăţiţi ai tranziţiei. Iar faptul că nu sunt intelectuali de stânga modernă o dovedeşte opţiunea lor fermă de a se încadra în FSN-PDSR-PSD. Aici s-au îmbogăţit, la fel ca şi confraţii lor din ţară, iar nu în partidul lui Cunescu, acolo unde era locul oricărui intelectual de stânga veritabil. De la catedra de intelectuali ai PSD, ei au susţinut fără rezerve toate actele antidemocratice ale partidului, la fel cum au făcut şi în PCR.

Sociolog şi universitar, Vasile Dâncu este un intelectual bogat şi cu numeroase ramificaţii în zonele oculte ale politicii. Este patronul unui institut de sondare a opiniei publice care a făcut audienţă până când s-a acoperit de ruşine prin erorile sale. Când PSD intră la apă, Dâncu şi emulii de la Cluj îi sar în ajutor pentru a „rebrendui” un partid-fosilă, ce nu mai poate avea viitor decât prin manipulare.

Super-bogatul pesedist Ioan Rus, universitar şi fost ministru în mai multe cabinete, şi-a semnat decesul politic prin afirmaţia aiuritoare despre româncele care devin curve în Italia. Şi-a dat atunci demisia, dar nu m-ar mira să fie reinventat de Guşă. Şi pentru că veni vorba, sulfurosul personaj Guşă, pretins geo-politician (se sparie gândul), pretins analist, a cărui singură competenţă politică este aceea de cunoscător al culiselor PSD, mai nou asumat drept simplu membru PSD, pus pe tuşă de mai multe ori, a forţat reintrarea în partid pe uşa din dos, a fost refuzat de unii, în fine, nu contează, doar ştie el cum e plămădit partidul, şi dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau, întrucât am grupul de intelectuali de la Cluj şi flaşneta Realitatea, deci mă veţi primi cu flori. QED, Guşă a schimbat din temelii ideologia televiziunii păstorite, iar în scurtă vreme Antena 3 va fi un mic copil pe lângă Realitatea pesedistă şi roşie de Kremlin. Prevăd că va curge sânge în bătălia dintre cele două oficine, pentru graţia PSD.

Pe ridicolul Octavian Hoandră îl amintesc doar în treacăt, întrucât pretinsul ziarist face doar rolul de trepăduş.

Nu ajunge să te împăunezi cu titlul de intelectual de stânga şi să te laşi filmat în faţa raftului cu cărţi de la Cluj. Mai trebuie să probezi cu o gândire şi o operă intelectuală de stânga. Şi încă ceva, esenţial: trecutul de lideri prea supuşi uaseceristo-comunişti nu-i recomandă pentru o carieră intelectuală de stânga, întrucât e tot o contradicţie în termeni: PCR nu a avut intelectuali de stânga, ci trepăduşi oportunişti. În afara PSD puteţi să fiţi de stânga, stimabililor, dacă vă crede cineva, dar în lăuntrul lui nu puteţi fi decât multipli de Guşă. Adică guşe de partid!

Mihai Dorin este istoric şi publicist