Bucătăria memoriei

În fiecare zi, o dată ce începem să ne mişcăm conştient în lumea din jurul nostru, simţurile, inteligenţa şi emoţiile ne sunt saturate de puzderia de semnale care ne vin din tot locul şi care ne impresionează creierul, întâi prin ferestrele simţurilor şi apoi prin lucrarea fină, dar foarte intricată a micilor celule cenuşii. Una din grijile lor cele mai mari este să păstreze, din tot ce ni se întâmplă, ceea ce este important pentru noi. Adică să construiască memoriile, pe care le vom lua cu noi, mai departe, cât timp micile celule cenuşii rămân neatinse de decrepitudinea abiselor care le urmăresc.

Şi nu e treabă deloc uşoară. Lumea în jurul nostru pare un continuum caleidoscopic. Nenumărate întâmplări se petrec aproape oriunde îţi îndrepţi atenţia simţurilor, iar lumea oamenilor este din ce în ce mai aglomerată de vorbe. Memoriile însă nu pot fi aşa. Trebuie să aibă un cap şi o coadă, trebuie să aibă un înţeles şi o culoare individuală, să ne fie de folos de oricâte ori trebuie să ne consultăm „experienţa”. În timp, maşinăria de construit memorii şi-a născocit multe invenţii prin care să dea corp amintirilor, dar de departe, cea mai eficientă s-a dovedit fabrica aproape magică a emoţiilor. Emoţiile reuşesc să dea amintirilor cea mai puternică culoare şi le face „de neuitat”. Dar emoţiile sunt ca aburul respiraţiei într-o dimineaţă rece de iarnă. Nu e uşor să îşi găsească trup şi uneori nu le e uşoară nici naşterea. Iar uneori sunt nestatornice. Dar măsura lucrurilor a făcut să se bucure de un ajutor neaşteptat. Una din creaţiile oamenilor pe broderia firii, care se cuibăreşte de la început în mijlocul emoţiilor. Şi le ajută să capete trup şi să îşi găsească sensul în amintire.

Cel puţin aşa ne spune un studiu foarte recent al unui grup de cercetători de la UCLA. Ei au reuşit să demonstreze că emoţiile fluctuante provocate de muzică ajută la modelarea amintirilor distincte şi durabile. Folosind muzică pentru a manipula emoţiile voluntarilor în timpul activităţilor, ei au descoperit că schimbările emoţionale creează graniţe între amintiri, făcându-le mai uşor de amintit. Puterea muzicii de a evoca emoţii poate îmbunătăţi organizarea memoriei, emoţiile pozitive ajutând integrarea memoriei. Această cercetare oferă perspective asupra modului în care muzica dinamică emoţional poate trata direct problemele de memorie, fiind benefică pentru cei cu tulburări precum sindromul de stres posttraumatic. Muzica pătrunde în mijlocul emoţiilor, le insuflă viaţă, iar ele, la rândul lor, imprimă memoriile în culori unice, dându-le eternitatea restrânsă a vieţii de om.

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi