Comparativ cu alte țări europene, Germania este prinsă în capcană, în condițiile în care aproximativ 55% din gazul importat provine în prezent din Rusia, însă la Berlin se discută și despre creșterea importurilor de gaz natural lichefiat (GNL).

SUA, despre care președintele Joe Biden spunea recent că este „un exportator net de energie”, este unul dintre cei mai mari producători și exportatori de GNL – în parte datorită fracturării hidraulice, un proces care presupune injectarea unui amestec de apă, nisip și substanțe chimice în sol pentru eliberarea de petrol sau gaz.

Norvegia se numără și ea printre cei mai mari producători ai lumii, iar în prezent furnizează Germaniei circa o treime din necesarul de gaz. „Furnizăm la capacitate maximă”, spunea recent șefa guvernului de la Oslo, Jonas Gahr Store, astfel că majorarea exporturilor nu pare posibilă.

Olanda, care asigură 10% din gazul natural al Germaniei, nu își poate crește nici ea exporturile.

Qatar este de asemenea unul dintre cei mai mari exportatori de GNL, având – alături de Rusia și Iran – cele mai mari rezerve de gaz natural de pe mapamond. Chiar și așa, produce deja la limita maximă și ar fi nevoie mai întâi, spunea ministrul qatarian al energiei, de „investiții semnificative în infrastructură” și de contracte pe termen lung cu europenii.

Algeria, al 10-lea furnizor de gaz din lume, este unul dintre principalii furnizori de GNL pentru Europa, iar la final de februarie a consimțit să sporească livrările.