Conspiraţioniştii: prima generaţie din familie care s-a mutat la oraş?

sâmbătă, 25 iulie 2020, 01:50
1 MIN
 Conspiraţioniştii: prima generaţie din familie care s-a mutat la oraş?

Câteva observaţii despre fanii conspiraţiilor. Subiectul mă plictiseşte deja, dar recunosc că mai am câteva idei în minte, şi deci le plasez aici.

1a. Cu excepţii rarisime, pentru aceşti oameni nu există doar o singură conspiraţie. Dacă tu crezi că Bill Gates e anticristul, nu te opreşti aici. Vei crede şi în puterile magice ale dacilor. Şi/sau în legenda urbană a ambulanţelor negre. Şi/sau că vom fi cipaţi de un guvern mondial.

Vorbim de gândire magică, nu de idei anume. Peste patru ani o să fie Elon Musk = diavolul, sau faptul că romanii (latinii) erau de fapt extratereştri sau faptul că Teoctist făcea minuni. Oamenii sunt foarte flexibili şi adaptabili. Îţi aminteşti de Arsenie Boca? Unde a dispărut moda aceea?

1b. Ateismul sau agnosticismul sunt masiv subreprezentate în rândul conspiraţioniştilor. Mergeţi pe paginile de profil ale oamenilor care o acuză pe Andreea Esca că minte. Veţi găsi referiri intense şi numeroase la credinţă, la puterile lui Dumnezeu, la sfinţi buni şi miracole benefice.

Nu e nimic surprinzător în contextul în care vorbim de gândire magică şi de practicanţii ei. Dacă un om crede că o fiinţă bărboasă şi benevolentă stă sus şi vede tot, ştie tot, planifică tot, există o probabilitate ca acest om să poată accepta că există şi alte entităţi asemănătoare, dar rele, cu omnipotenţă echivalentă, gen falsificând o pandemie. (Da, sunt mai multe probleme de logică în ceea ce rezultă în mintea acestor oameni dar vorbim de gândire magică, logica n-are a face). Dacă, pe de altă parte, îţi pui probleme de logică – de exemplu, „sunt sceptic vizavi de credinţa creştină aşa cum e formulată uzual întrucât e imposibil ca Dumnezeu să fie şi bun, şi omnipotent, şi să existe diavolul – oricare 2 din 3 e ok, 3 din 3 e imposibil” – probabil vei exercita acelaşi discernământ şi vizavi de alte teorii magice.

Mare atenţie la ce am scris mai sus, la prima propoziţie de la începutul acestui punct. Mare atenţie la folosirea cuvintelor „probabilitate” şi „probabil” în paragraful imediat de mai sus. Nu spun că oamenii credincioşi sunt prin definiţie conspiraţionişti. Şi nici că ateii sau agnosticii ar fi imuni. Nu toţi credincioşii au gândire magică (unii au dezvoltat raţionamente logice vizavi de credinţă, foarte mulţi au o credinţă strict formală). Nu toţi ateii sau agnosticii gândesc logic.

2a. Nu cred că există oameni care să devină din conspiraţionişti normali. Nu cred că există oameni care să spună: „Da, credeam în reptilieni şi masoni acum cinci ani, dar m-am calmat, am descoperit că era fabulaţii”.

2b. De asemenea, nu cred că devii dintr-un om oarecare unul conspiraţionist. Aveai gândire magică şi când aveai 20 de ani sau 10 sau 40.

1a+1b+2a+2b = Închei cu o ipoteză mai riscantă, cu şanse bunicele de a fi eronată.

O să pornesc ceva mai de departe. Citiţi un pic comentariile conspiraţioniştilor. Duduie greşelile de gramatică şi de ortografie. Punctuaţia deseori lipseşte sau e aiurea. Uneori şi ideile sunt greu de urmărit, oamenii scriu foarte frământat, exprimă emoţii nu raţionamente.

Ai zice: „sărăcie, educaţie slabă etc etc etc”

Nu.

Oamenii ăştia au Facebook şi au smartphone sau calculator pe care pot să le deschidă şi să le opereze. Au auzit ceva despre un om pe nume Bill Gates. (Nimeni nu întreabă cine e!) Mulţi operează cu concepte complicate, pe sfert sau zecime înţelese dar totuşi uzitate, lucruri care ţin de parapsihologie, macroeconomie, geopolitică. Operează cu un orizont vast, cu teme globale, vorbesc despre mecanisme incredibil de sofisticate de manipulare, de coerciţie, de control. Le imaginează.

Dacă eşti – ca să iau imagini arhetipale – o bătrânică dintr-un sat bihorean, un tânăr rrom dintr-un cartier mărginaş al municipiului Hunedoara sau un cerşetor analfabet din Constanţa, nu ai cum să scrii lucrurile astea pentru că nu ai pe ce să le scrii, nu ai termenii de referinţă, nu ai interesul sau orizontul să te gândeşti la conspiraţii. Nu poţi să emiţi ideea că Merkel stabileşte tot ce se întâmplă pe glob – pentru că n-ai habar cine e Merkel!

În ruralul clasic ai gândirea magică dar nu ai informaţia că lumea este complexă.
În urbanul aşezat ai informaţia că lumea este complexă dar nu ai gândirea magică.
Ipoteza mea – cu riscurile de rigoare – este că vorbim despre oamenii dintre cele două lumi. Subiecţii unei urbanizări imperfecte. Nu sunt 100% cu mintea nici în secolul 19 dar nici în secolul 21. Sau, mai bine spus, sunt în amândouă. Un pic de şcoală formală dar nu îndeajuns. Credinţă în supranatural dar altoită cu informaţii multe despre faptul că trăim într-o lume globalizată. Şi email dar şi cruci dacă vezi o pisică neagră. Şi centrală termică dar şi deochi. Şi farmece „ca să nu mă mai înşele soţul” dar şi cont de Facebook. Şi Doamne-Doamne ca în 1828 dar şi conştientizarea a la 2020 a importanţei corporaţiilor multinaţionale (exagerată, dar mă rog). Pe scurt, o trecere incompletă la modernitate.

Pe linia urbanizării incomplete înţelegi de ce Rusia are conspiraţionişti (enorm de mulţi!) dar Austria nu. De ce Africa de Sud şi Republica Moldova au probleme cu asta dar Suedia şi Estonia deloc. De ce în SUA mişcarea QAnon există în unele state dar nu în altele. De ce în Franţa sau UK este prezentă la anumite grupuri sociale dar absentă la altele.

Dacă ipoteza asta (riscantă) este corectă, imensa majoritate a conspiraţioniştilor de la noi sunt:
1) prima generaţie din familia lor care s-a mutat la oraş
sau
2) prima generaţie din familia lor care s-a născut la oraş.

În ei se întâlnesc lumile. Experienţa e dificilă şi cumplită psihologic. Imaginează-ţi că, precum într-o nuvelă science-fiction, la fiecare cinci minute pendulezi între 1858 şi 2020, călătorind în timp fără să controlezi fenomenul. Cel mai blând lucru care se poate spune este că ai fi stresat. De aici furia sau emoţia constantă a conspiraţioniştilor. Şi creativitatea sau flexibilitatea lor. Sunt forme de adaptare. (Preluare de pe pagina Facebook a autorului)

Barbu Mateescu este sociolog, specialist în sociologie politică şi în dezvoltare urbană

Comentarii