Cum a ajuns primarul Dorinel gelos pe salariul lui Dorel, muncitor la privat

Reprezentaţii primarilor din România s-au întâlnit săptămâna trecută cu premierul Ciucă şi ministrul Dezvoltării Regionale, cărora le-au cerut mai mulţi bani pentru autostrăzi, cercetare, digitalizare, educaţie şi sănătate, precum şi un program mai coerent de sprijinire a investiţiilor private în comunităţile locale. Da, cum să nu… Reprezentanţii primarilor au mers la Guvern să ceară plata pensiilor speciale pentru edili şi majorarea salariilor funcţionarilor din administraţia locală.

Argumentele invocate de aceştia, mai cu seamă de reprezentanţii Asociaţiei Comunelor, sunt revoltătoare. Pe masa Guvernului a ajuns un document în care scrie negru pe alb şi roşu pe verde (!?) că Dorel, muncitor necalificat în construcţii, câştigă aproape la fel de mult ca un viceprimar. Nu la fel de mult, „aproape”. Rezultatul calculelor apare într-un capitol denumit „IERARHIE” şi arată că un viceprimar este egal cu „1,44 de Dorei medii”. În document, viceprimarul e botezat generic Mircea, nume ferm, cu rezonanţă istorică, în timp ce soţia lui Dorel se numeşte Dorina şi are un rol bine determinat în „IERARHIE” – e „nevastă-sa”. Evident, ea aduce mai puţini bani în casă, după cum au stabilit de la sine putere ştabii din administraţia locală. În cazul lui Mircea nu se foloseşte pluralul, el e unul singur, chiar şi atunci când instituţia are doi viceprimari, Dorel e însă muncitor necalificat, el poate fi depersonalizat prin transformarea numelui său în substantiv comun, la plural.

Nemernicia edililor nu s-a limitat la redactarea documentului. Dorinel Soare (PSD), primar de 32 de ani în Niculeşti, le-a spus în faţă jurnaliştilor că vocea lor este egală cu zero în România, că sunt irelevanţi, că a patra putere în stat latră, dar nu muşcă. „O să ţipaţi o lună şi o să tăceţi pe urmă”, s-a rânjit el la ziarişti. Partea amuzantă e că până să devină primar în ‘90, Dorinel a fost şi el un fel de „Dorel”. A lucrat 12 ani ca vânzător pe vremea lui Ceauşescu fără o calificare precisă. După ce a intrat în politică, a urmat traseul clasic al parvenitului român, cu studii de drept la buticul „Titu Maiorescu”, master la SNSPA şi curs de politică externă la Institutul Diplomatic Român. În vreme ce Dorel se califică la locul de muncă furând meserie, politicienii de tipul lui Dorinel se caţără pe un teanc de maculatură ca să scape de complexele de inferioritate. Care complexe dispar când acţionează în gaşcă. Pentru că Dorinel Soare le-a spus pe şleau liderilor din PSD că nu va mişca un deget la alegeri, dacă el şi ai lui nu primesc pensie specială şi majorări salariale. Un şantaj ordinar şi o recunoaştere implicită a faptului că în comuna pe care o păstoreşte locuitorii votează partidul pe care îl stabileşte el.

Aleşii locali nu vor pensii speciale pentru că rabdă de foame sau pentru că se tem de zilele negre. Cer privelegiile pentru propriul statut, de dragul etichetei, pentru a-şi întreţine imaginea de câştigători ai tranziţiei. Au nevoie să se simtă validaţi social nu doar când îşi expun averile, obţinute de multe ori ilegal, ci şi când îşi măsoară „fluturaşul” cu angajatul din privat (Dorel).