Cum tratăm bullying-ul în cabinetul psihiatrului?

 

Literatura de specialitate atrage atenția că principalul risc pentru victimele bullying-ului este depresia, iar tentativele suicidare manifestate prin gânduri, intenții, planuri și chiar suicidul realizat, apar și la copiii care au fost victime ale agresiunilor intenționate. Studiile nu au specificat o legătură directă între bullying și suicidul realizat, însă este de luat în seamă ca un factor de risc important împreună cu alți factori ai mediului intern și extern pentru comportamente suicidare.

Comportamentele de hartuire în adolescență sunt diferite pentru că de cele mai multe ori ating relațiile, victima este bârfită, umilită în grupul de vârstă, marginalizată, etichetată, așa încât aspectul cel mai important în adolescență, apartenența la grup, este afectată.

 

Copilul afectat de bullying poate prezenta modificări ale obiceiurilor alimentare, supraalimentare sau subalimentare, tulburări de somn, coșmaruri; această simptomatologie acaparând și capacitățile școlare. Scăderea capacităților școlare cu un interes scăzut pentru studiu, izolarea socială cu renunțarea la prieteni, scăderea stimei de sine; toate acestea pot continua cu fuga de acasă sau alte manifestări ce denotă afectare psiho-emoțională.

 

 

Deși s-a crezut o vreme că bully-ul (agresorul) este caracterizat printr-o stimă de sine scăzută, cercetările recente arată că este mai degrabă caracterizat de trăsături narcisice sau de o trăire de grandiozitate și îndreptățire dar și de trăsături de asprime emoțională, precum lipsa empatiei și a rușinii. Acesta folosește de multe ori comportamentul agresiv repetat și inegal în putere pentru a atinge un scop, uneori acesta fiind popularitatea. Heterogenitatea grupului agresorilor este foarte mare și în ceea ce privește popularitatea, capacitățile de conectare socială, inteligența cognitivă sau socială. 

 

Agresorul nu este nici pe departe un copil cu o dezvoltare armonioasă, de multe ori acesta provine din familii dezmembrate, disfuncționale, cu niveluri socio-economice scăzute, cu niveluri de instrucție școlară nefinalizate, fără loc de muncă, cu părinți agresivi fizic sau verbal, consumatori de alcool sau substanțe ilicite. 

 

Prin comportamentul de bullying manifest, ne putem da seama de problemele comportamentale ale agresorului, astfel încât să le putem rezolva din timp. Aceste derapaje comportamentale se vor accentua și se vor perpetua de-a lungul anilor dacă nu se iau măsurile necesare. În acest fel, riscăm să tolerăm tulburările de conduită transformate în tulburări de personalitate odată cu trecerea la vârsta adultă, granița legalității fiind una destul de fină. Riscul ca acești tineri să ajungă în penitenciar, este unul destul de mare. Altfel, aceștia vor rămâne în societate cu aceleași comportamente nocive. Așadar, stă și în grija noastră ca acești bully (agresori) să fie luați în vizor și să fie reabilitați comportamental din timp, pentru a preveni eventuale complicații personale și sociale. Ochii închiși și toleranța pentru acest subiect vor conduce spre creșterea incidenței infracționalității. În schimb, luarea măsurilor necesare, denunțarea și trimiterea spre corijare, vor reprezenta pașii spre o societate mai sănătoasă și mai sigură pentru fiecare dintre noi.

 

 

Provocarea pentru psihiatrul de copii si adolescenți la întâlnirea cu un pacient care a fost agresat, hărțuit sau umilit intenționat, este în primul rând legată de faptul că dezvăluirea comportamentelor de agresiune repetată și intenționată se face cu dificultate. De foarte multe ori, părinții care însoțesc copiii la psihiatru reclamă alte comportamente precum tristețea, retragerea socială, refuzul de a merge la școală, simptome somatice reprezentate prin dureri de cap, dureri de burtă, greață, vărsături, amețeli sau, din contra, agresivitate fizică și verbală și toleranță scazută la frustrare. Modurile în care copiii si adolescenții se adaptează acestor situatii sociale pot fi foarte variate și nu de puține ori la prima întâlnire cu specialistul de sănatate mintală, psiholog sau psihiatru de copii, deja se exprimă o sumă de simptome specifice unei tulburări care este necesar să fie luată în seamă si tratată în echipă cu familia si școala.

 

O altă provocare este legată de implicarea adulților de la școală, care fie sunt reticenți în aplicarea unor limite si consecințe care țin de autoritatea lor, fie nu recunosc comportamentele, fie socotesc că nu sunt în masură sau nu sunt pregatiți pentru a interveni.

 

 

În cabinetul de psihiatrie îmi focusez atenția înspre copilăria și adolescența pacientului, deoarece aceasta reprezintă o perioadă foarte importantă în creșterea și dezvoltarea viitorului adult.

 

De multe ori evenimentele nefericite din copilărie și adolescență creionează comportamente patologice care sunt închistate și duse mai departe în viața adultă precum într-un rucsac de drumeție. Repercusiunile bullying-ului din copilărie sunt adesea transferate pe banda rulantă a vârstei adulte, infulențând și perturbând comportamentul cât și starea psihică. 

 

Odată trecute cu vederea aceste răni emoționale, de către familie și apropiați, fără o intervenție din partea unui psiholog sau a unui psihiatru, copilul poate suferi toată viața. Armele psihologice nu sunt întotdeauna atât de performante pentru a putea dizolva emoțiile negative și de aceea unii copii transferă chinul psihic pe mai departe către adolescență și mai apoi către vârsta adultă. 

 

Rolul psihiatrului nu este tocmai unul ușor și asta pentru că pattern-urile comportamentale  sunt bine cimentate în jurul rolului de umilit și suferind din cauza bullying-ului. 

 

Cel mai important este ca cel afectat să își conștientizeze problema și să o expună pe tava psihiatrului pentru ca mai apoi, acesta să îi ofere meniul de recuperare psihică. Conștiința bolii, a frustrărilor sau a problemelor, cât și a solicitării de ajutor medical, reprezintă un prim pas important în vindecarea pacientului. 

 

Autori:

Dr. Cozmin Mihai-psihiatru (Iași)

 

Dr. Ramona Octaviana Gheorghe-psihiatru copii și adolescenți (București)