Dan Condurache, 71 de ani, actorul care preferă să moară dacă nu va mai putea urca pe scenă

Dan Condurache împlineşte, azi, 71 de ani. Este un artist prolific şi cerut de regizori, el jucând în aproape 70 de filme.

A copilărit la Stânceşti, în casa bunicilor, unde a ascultat cu mare plăcere teatru radiofonic. A absolvit liceu din oraşul natal Dorohoi şi a hotarât să plece la Bucureşti. A fost admis la Teatru, iar în 1975 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa profesorilor Octavian Cotescu şi Ovidiu Schumacher. Din 1975 a jucat la Teatrul Mic din Capitală, zeci de roluri. În 1988, revista Teatrul îi face un portret insistând asupra „voluptăţii de a juca a actorului”

„Scriind despre Dan Condurache vei observa cu surprindere, că ai foarte puţine de spus despre etapele înregistrate, despre tatonări, ezitări, achiziţii şi limpeziri treptate. Nu intenţionăm nici pe departe să afirmăm că, artistic, Dan Condurache s-a născut matur, că nu există o evoluţie pe parcursul anilor, dar aceasta a operat pe direcţii limpede precizate din prima clipă, adâncind, nuanţând, sporind forţa de expresie, lungimea bătăii". 

Calea străbătută, popasurile, vremelnicele rătăciri, poate nu s-au dezvăluit ca atare spectatorului. Sau nu în mod evident, flagrant. Toate acestea au ţinut, neîndoielnic, de laboratorul intim de creaţie, în ale cărui căutări şi decantări actorul nu ne-a acceptat ca martori…

Cam în orice rol, cam în orice spectacol, Dan Condurache se vede. Atrage atenţia, intrigă, incită, provoacă reacţii spontane de acceptare sau neacceptare, elogiile care i se aduc (numeroase) sunt însoţite de reproşuri. Interesant este faptul că, de obicei, elogiul şi reproşul sunt avers şi revers ale unei aceleiaşi trăsături distinctive. De pildă, privitor lipsa de „naturaleţe" 

Într-adevăr, firescul său nu e firescul străzii, ci al scenei, presupunând – chiar impunând – o refacere a gestului cotidian din perspectiva încărcăturii de idei, a adevărului pe care îl poartă. Dan Condurache joacă teatru, nu pozează instantanee pentru albumul familiei, nu vrea să ne convingă că ceea ce vedem e viaţă de-adevărat. Transpare voluptatea jocului în fiecare interpretare a sa.

Dan Condurache spune, într-un interviu pentru Digi 24, că actorul trebuie să joace până în ultima clipă şi că un actor rămâne actor şi când merge cu tramvaiul.

„Cred că trebuie să rămâi foarte, foarte, foarte îndrăgostit. Apoi ajungi la iubire, iubirea se transformă în respect, ca într-o căsnicie de durată. E un lucru foarte greu să rămâi îndrăgostit, până la limita imposibilului chiar. Adică mai bine mori tu decât actorul din tine. Ceea ce e extrem de dur şi de greu de întreţinut. Să simţi de fiecare dată când urci pe scenă acelaşi gol în stomac e un lucru interesant ca experienţă umană.”

Actorul crede că un actor nu se poate îmbolnăvi decât în ziua liberă. „Teatrul trebuie slujit, în orice situaţie. Nu ai voie să te îmbolnăveşti, decât în ziua liberă, şi nici atunci. Părinţii trebuie să-şi aleagă ziua când să moară, pentru că fără prezenţa ta totală aici nu se poate nimic.”

Vezi mai multe detalii pe newsweek.ro