Descălecatul lui Rareş Bogdan

Simt că nu suntem suficient de mulţi cei care spunem asta: Rareş Bogdan nu este şi nu a fost jurnalist. Nu e suficient să apari la televizor ca să te poţi numi jurnalist, cum nu e suficient să ai permis ca să fii şofer. E greu de dat o definiţie; o listă de itemi profesionali nu te face meseriaş în nicio profesie. Dar cred că ne putem pune cu toţii de acord că orice slujbaş în ale jurnalismului trebuie să aibă o serie de principii după care să se ghideze. Hai să forţăm nota şi să spunem chiar un cod etic. Făcut de el, de BBC, inspirat din Biblie sau din romanele de capă şi spadă. Câtă vreme menirea lui este aceea de a fi corect şi de a face bine pe colţul lui de ziar, pe undele lui de emisie, fie ele radio sau TV, atunci poţi să îi reproşezi felul în care îşi face meseria, că subiectivismul e întrepătruns cu profesia, dar nu poţi să îi conteşti calitatea. E nevoie să fii corect şi să fii om în meseria asta, înainte de orice altceva. Rareş Bogdan nu este.

Într-o serie de articole bine documentate de cei de la pressone.ro, vedem cum Rareş Bogdan, în timp ce clama independenţa presei, avea în paralel firmuliţe înţepate la contracte bănoase de "monitorizare media", încheiate cu tot felul de firme de stat. Contractele astea de monitorizare media sunt pentru jurnalişti cum sunt contractele de schimbat borduri pentru firmele de construcţii. Deci Rareş Bogdan, cum ar veni, se lupta la TV cu statul paralel, iar acasă mânca ciolanul paralel. Dar nu asta deranjează cel mai mult, ci lipsa de bun simţ jurnalistic şi de corectitudine de care a dat de fiecare dată dovadă în multe cazuri.

La mitingul PNL din Alexandria, proaspătul ne-jurnalist Rareş Bogdan a urcat pe scenă alături de soţia lui Ilie Gâzea, protestatarul care îl contesta pe Dragnea la mitingul de pe 10 august la Bucureşti şi care a murit la scurt timp după aceea. În cazul său, s-a speculat în spaţiul public, fără a fi concluzii relevante pe acest subiect, că gazele inhalate în conflictul cu jandarmii i-ar fi precipitat sau chiar cauzat moartea. Rareş Bogdan a adus-o pe această femeie pe scenă în ochii a mii de liberali pentru a ţine un moment de reculegere, capitalizând mizer, în scop electoral, tragedia familiei îndurerate. Dan Diaconescu ar fi mândru de el.

Alt miting, alt public. Aflăm de la Rareş Bogdan că Dragnea vrea să aducă în ţară aurul ca să-şi facă dinţi din el. Că Tăriceanu a cerut dezbatere publică despre droguri pentru că vrea "mari laboratoare" în care "să intre el cu Dragnea să se drogheze singuri". A încheiat apoteotic. "Noi nu vrem dezbateri pe păcănele şi nici pe etnobotanice. Suntem popor creştin."

Cu ce diferă discursurile acestea aberante de cele pe care le-au tot mestecat politicienii până acum? Ce aduce Rareş Bogdan în plus PNL-ului, un partid cu sute, mii de profesionişti, care cred că stau astăzi măcinaţi de ruşine cu privirea în pământ? Altceva decât o notorietate trecătoare de carton.

Bun, dar de ce să-l arătăm cu degetul pe Rareş Bogdan? Nu sunt alţii mai răi decât el la alte partide? Ba da, dar tocmai tradiţia asta a Brătienilor pe care o tot invocă PNL-iştii te face să ai aşteptări mai mari de la ei. Altele decât să-şi tragă în vârful partidului un exponent de care categoria profesională în care s-a format se dezice. Nu pui un chiulangiu şeful clasei şi nu faci un hoţ cetăţean de onoare.

Dar ştiţi ce doare, de fapt, cel mai tare? Că uitându-se la inepţiile pe care le vorbeşte, lumea o să spună că toţi jurnaliştii sunt ca el. Pentru că, vrem, nu vrem, presa şi societatea se oglindesc. Aşa cum societatea pare divizată ireparabil de mojici iresponsabili din politică, la fel şi presa a fost/ s-a împărţit în două. Există o nişă elitistă care s-a dezvoltat vertiginos. Mai întâi au fost insuliţe de independenţă jurnalistică ce s-au format în jurul unor proiecte independente, create de oameni foarte valoroşi pe un val puternic de emoţie, populate de jurnalişti valoroşi, sătui să-şi jongleze principiile morale cu interesele mogulilor. Apoi există mercenarii, care lucrează fără principii şi care, dacă nu servesc deja interesele cuiva, se vând oricui are nevoie. Tot aici e, desigur, şi componenta toxică a presei, care dezinformează intenţionat, o ruşine a unei bresle care nu a fost în stare să se auto-reglementeze.

N-o să plângă nimeni din elita susţinută de valul de emoţie din societate că Rareş Bogdan s-a cocoţat pe partidul Brătienilor şi-l mână spre Europa. Ei deja sunt, implicit, anti-sistem; s-au dezis de el. Doar că, aşa cum Guvernul e ţinut în viaţă de sutele de oameni din spate care lucrează pe proiecte şi asigură continuitate, nu doar de miniştrii care se plimbă pe holurile Palatului Victoria, la fel şi presa e alcătuită în ansamblul ei de un gros de profesionişti. Unii mai competenţi decât alţii, unii care lucrează din pasiune, alţii care o fac din obligaţie.

Pe ei îi calcă în picioare Rareş Bogdan când spune că odată cu intrarea lui în politică nu au mai rămas voci independente în presă. Realitatea e că, plină de acoperiţi, turnători şi mercenari, breasla asta a scăpat acum măcar de un bufon care nu a fost niciodată jurnalist.