Caută 
3 MIN
La Iaşi, Leonaş, liberalul abraş din oraş, s-a amorezat nitam-nisam de coana Chirica, poama (sau panarama) politică locală. Cică, Chirica e mireasa cea mai potrivită, are drept merite în mandatul primarial că a ridicat parul ăla de fier cu flamură în vîrf din parcul Podu Roș, care a costat o nimica toată, vreo 800 000 de lei, și încă vreo două veceuri. Nu rîdeți: gîndiți-vă că egiptenii au ridicat piramidele, dar de veceuri au uitat; pe cînd Chirica, cu spirit de geolog, sapă adînc: a început cu veceurile.
Bun! (adică nu e bun, dar așa vine vorba). Și se făcea că pe Leonaș, liberalul gingaș, mînca-l-aș, îl dusese în zbor o zînă chiar în părculețul Posu Roș; și acolo cîntau niște păsărele galben-albăstrele:
-Chiriririca! Chiriririiica! sînt amorezat pînă peste cap de tine.
-Ce vrei, bre? face Chirica.
-Nu înțelegi zguduirile inimii mele, că am adormit cu gîndul la mata? Vai, te-am suparat cu ceva? întrebă Leonaș, cel degrabă laș.
-Nu mă supăr eu cu una cu două, că am fost în amor mare de 18 ani cu PSD și ne-am făcut giurăminte pe vecie. Dar trebuie să socotești că-s o ființă impresionabilă… sentiment+abilă. Menajarisește-mă!
-Vreau să te flatarisesc, că ești o acade, o zarnacade printre patrihoții locali.
-Să mă vezi moartă?
-Să.
-Să mă vezi pe năsălie?
-Să. Și cu cătușe de DNA, dar pînă atunce trebuie să ne aduci voturi, ca să luăm Primăria noastră, a Iașihoților, că așa ne zice calculul politic, bașca sondajele.
Pe Leonaș, liberalul șmecheraș, nu l-a muncit cugetul în ardoarea lui amoroasă nici de vilele chiriciste de milioane făcute cică „din muncă cinstită”, nici de legăturile indecente ale coanei Chirica cu mafia imobiliară, nici de inculparea sa într-un dosar penal, nici de teleormanizarea administrației întreținută de Chirica, nici de rețelele sale cotropitoare de tip pesedist, nici de altele.
Amoru-i amor și gata! Iar la amorul acesta mare îți trebuie, frățioare, și o pereche de testicule mărișoare. La perechea de testicule a domnului Costel Alexe de la Ieși mai era nevoie și de altele de la Bucale. Așa că, în conformitate cu vechiul, multverificatul și arhicunoscutul servilism local, s-a făcut apel la preacinstita pereche de testicule de presă a domnului Rareș Bogdan, presaș mai an, vopsit politician. Iar acesta, la rîndul său, a apelat la preabinecuvîntata pereche de testicule a Domnului Orban Însuși.
Numai că gloata (prostimea, plebeimea, cum să-i mai spun) de pe moșia liberală nu și-a ținut limba între dinți: a început să vorbească de calcule politice murdare, de cinismul oligarhilor liberali semănînd bucățîcă tăietă cu cinismul pesedist. Și ăștia, pălmașii (altfel spus, care ridică palma sus la ședințe), au cîrăîit că nu sînt respectați, că unde e crezul politic liberal, că se pierde cinstea și credibilitatea cu această alianță matrimonială cu coana Chirica, primarul corupțel, mînca-l-ar mama pe el. Și au mai spus bieții oameni că românul vrea de fapt puțină cinste, o chișcătură acolo, că pentru asta i-au votat pe liberali, practic nu pe ei, ci împotriva hoției pesediste, împotriva a 30 de ani de sforării scîrbelnice, nu pentru programe politice inexistente, ci pentru onoare și oleacă de demnitate și cinste. Iar această alianță împotriva firii între papagaia liberală demagogică și cameleonul carnasier Chirica sleiește vigoarea civică a omului de rînd, povîrnește sentimentul curățeniei morale, lăsînd loc unei fatalități cancerigene pentru cei din urbe, o fatalitate dezonorantă care duce la boala gravă a indiferenței, a lipsei de reacție, a dezgustului de politică și a placidității mortale.
Iertați-mă pentru frazele prea lungi, dar am vrut să-mi spun oful meu și, sînt sigur, al oamenilor cinstiți.
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
