Despre democraţie şi inteligenţă politică

Pentru comparaţie, în 2006, primul an în care Economist Intelligence Unit a produs Democracy Index, România ocupa locul 50, cu un scor de 7,06 (loc şi scor pe care şi le-a menţinut şi în 2008).

Faţă de 2016, când ocupa locul 61, cu un scor de 6,62, România a scăzut la cultură politică (de la 5,00 în 2016 la 4,38 în 2017) şi la libertăţi civile (de la 8,24 în 2016 la 7,94 în 2017). Este cel mai mic scor obţinut vreodată de România la libertăţi civile, şi prima oară când scorul ei la itemul ăsta scade sub 8.

Deşi România continuă să rămână cea mai precară democraţie din UE, cu cel mai mic scor general dintre toate cele 28 de state membre, scorul ei la libertăţi civile este egal cu al Bulgariei şi mai mare decât al Poloniei (7,65), al Croaţiei (7,35) şi al Ungariei (7,06).

Ungaria, Croaţia şi Polonia (urmate de România şi de Bulgaria) sunt statele membre UE ale căror cetăţeni „se bucură” de cel mai scăzut nivel al libertăţilor civile.

Cea mai mare scădere a scorului la libertăţi civile îi aparţine Ungariei (de la 9,12 în 2008, la 7,06 în 2017), urmată de Polonia (9,12 în 2008, 7,65 în 2017) şi de Croaţia (8,24 în 2008, 7,35 în 2017). România a scăzut de la 8,53 în 2008 la 7,94 în 2017 – dar Bulgaria a scăzut şi mai mult, de la 8,82 în 2008 la 7,94 în 2017.

În concluzie, cuplul Dragnea-Tăriceanu (PSD-ALDE) este cel mai periculos de până acum pentru democraţia românească – fiindcă, aşa cum am spus, în 2017 România a obţinut cel mai prost scor al ei din 2006 încoace (6,44), dar şi cel mai prost scor la libertăţi civile (7,94) – urmat de cuplurile Băsescu-Boc şi Antonescu-Ponta, vinovate pentru precedentul cel mai scăzut scor (6,54 în 2011, 2012 şi 2013).

2. Inteligenţa politică: despre actuala opoziţie parlamentară

Nu e ca şi cum ce se întâmplă acum ar fi fără precedent. Adevărul e că am mai trecut prin asta.

În 2000, PSD (PDSR pe atunci) obţinea, împreună cu PUR şi cu PSDR (Athanasiu), 36,6% din voturi. Prin redistribuire, asta însemna 45% în Camera Deputaţilor.

PRM (mai ţineţi minte PRM?) obţinea 21% din voturi – 26,4% prin redistribuire în CD.

UDMR obţinea 6,9% din voturi – 8,5% prin redistribuire – şi decidea să sprijine din parlament guvernul Năstase.

PNL obţinea 7,4% din voturi – 9,3% prin redistribuire. Iar PD, 7,6% – 9,3% prin redistribuire.

Pe scurt, opoziţia avea în parlament 18,6%, iar PD şi PNL nu se iubeau.

Cu toate astea, la începutul lui 2002 PNL şi PD încep să colaboreze, colaborare care în 2003 devine Alianţa DA. Liderii PNL şi PD erau toată ziua în redacţiile ziarelor, ale radiourilor şi ale televiziunilor, în discuţii cu ziariştii, pe care îi curtau non-stop. Au început să împingă în faţă nume noi, persoane articulate şi (pe atunci) dătătoare de speranţă, ca Mona Muscă şi Emil Boc. Au început să construiască o alternativă din ce în ce mai credibilă, şi în final au reuşit inclusiv să atragă UDMR de partea lor. După alegerile din 2004, l-au convins inclusiv pe Voiculescu să schimbe tabăra – şi astfel au format guvernul.

Dar totul a început de la o pondere parlamentară de 18,6%, cu două partide care nu se suportau şi cu o super-majoritate PSD (80% în parlament, împreună cu aliaţii).

Prin comparaţie cu situaţia de atunci, situaţia de azi e floare la ureche.

Însă PNL şi USR continuă să nu se suporte şi nici măcar nu le trece prin cap să înceapă să discute între ele. Nici PNL, nici USR nu discută cu UDMR, deşi Hunor îi invită aproape pe faţă. Nici PNL, nici USR nu au produs până acum un echivalent al Monei Muscă şi al lui Emil Boc din 2000-2002.

Liderii PNL şi USR nu stau non-stop la bere şi la whisky cu ziariştii şi nici nu le trece prin cap să-i curteze. Ştiţi vreun episod în care Orban sau Barna să fi intrat pe neaşteptate în redacţia unui ziar cu două sticle de whisky în mână şi să le zică jurnaliştilor „Salut, băieţi, v-am adus un whisky ca să mai stăm şi noi puţin de vorbă”, cum făcea Băsescu?

Deşi suntem în 2018, PNL şi USR n-au construit încă nicio alternativă la PSD, doar stau şi plâng şi câteodată comit glumiţe şi isterii prin parlament.

De aici şi depresia mea. Niciodată n-am avut o opoziţie la PSD mai incompetentă din punct de vedere politic ca acum. Niciodată opoziţia n-a avut politicieni mai proşti.

Dacă Barna, Alexandrescu, Presadă, Levente, Chichirău, Năsui, Ghinea, Dan, Orban, Turcan, Sighiarţău, Neamţu, Dobre, Vîlceanu, Cherecheş şi Anastase ar fi fost opoziţia din 2000-2002, ne-am fi dus dracului cu toţii de multă vreme.

Iar opoziţia politică extra-parlamentară e încă şi mai jalnică.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist