Despre Gomora Femeii şi Sodoma Bărbatului

miercuri, 15 noiembrie 2017, 02:50
1 MIN
 Despre Gomora Femeii şi Sodoma Bărbatului

E toată presa aici? Tot feisbucul? OK! Nu că vreau să ajung celebru, să-mi ridic pe nedrept ratingul şi chestii de astea, dar totuşi… Aşa că am decis să rup tăcerea. Mărturisesc cu mâna pe conştiinţă cele de mai jos pentru că am hotărât să deschid porţile acestei închisori în care am zăcut cincizeci de ani, o jumătate de secol, doamnelor şi domnilor! 

Declar că am fost abuzat sexual încă de la vârsta de 15 sau 12 ani (nu mai ţin bine minte când) de antrenor, de antrenorul secund, de medicul de lot, domnul Bădulescu, mi se pare, şi de încă vreo trei masori, nişte malaci de o sută de kile fiecare. Pe urmă, am fost violat de trei unchi şi o mătuşă, deci trei monştri şi o moanstră care mi-au ucis visele inocenţei, başca de o sumedenie de veri (nu mai ştiu câţi, că eram sedat). Iar colegul de bancă de la şcoală m-a molestat fără consens pentru că nu i-am dat călimara cu cerneală.

Ce crime! (lacrimi reţinute), câte înfricoşătoare nopţi care (lacrimi dezlănţuite)… Însă toate acestea m-au întărit în lupta antipedofilie. Trăiască gay-ii! Trăiască lesbienele! Trăiască şi înflorească la scară planetară marea noastră colectivitate LGBT. Dar să spunem un NU hotărât pedofiliei murdare! 

Să organizăm pe reţelele de socializare o campanie împotriva acestor monştri nemernici, care trebuie pedepsiţi exemplar, astfel ca gimnastele noastre, băieţeii şi fetiţele noastre să aibă un viitor luminos. Toleranţă zero celor care alungă visurile copilăriei. Trăiască clasa muncitoare americană – detaşamentul cel mai înaintat în lupta contra pedofiliei şi pentru apărarea colectivităţii tot mai înfloritoare lesbiene, gay, bisexuale, transsexuale şi intersexuale. Să organizăm la scară globală astfel de detaşamente vigilente de tip „miliţie”, care să aibă grijă de fiecare pat, de fiecare chiloţel.

Aţi notat presa? OK! Mulţumesc!

*

Am scris acest text pamflet pe Facebook şi am primit diverse comentarii, unele negative. Mi s-a spus că nu-i nimic de luat în râs în chestiunea aceasta, că sunt traume care barează o viaţă, o desfigurează.

Vreau să spun tuturor cititorilor mei că au dreptate. Compătimesc şi eu sincer pe cei abuzaţi sexual la vârsta minoratului. Iar sensibilizarea publică în această chestiune e mai mult decât benefică. Dar modul cum se face această sensibilizare mă sperie pe mine. Presa, politicienii induc un val comunistoid de ură. E supărător cum tot felul de vedete se trezesc peste noapte că au fost abuzate cu zeci de ani în urmă. La asta m-am referit eu în textul de mai sus. Şi la alte chestiuni ale problemei. Căci lucrurile sunt prezentate simplist. Dar astăzi a devenit aproape periculos să îţi spui părerea despre aceste lucruri. Unii o fac. Iată un fragment din articolul Habeas porcus, publicat de Élisabeth Lévy în Causeur, nr.51. Textul l-am „cules” de la Ovidiu Nimigean. Îi mulţumesc. Scuze pentru lungimea citatului (de ce scuze?).

„Nu toate femeile au suferit violenţe şi ultraje. În schimb, toate au avut de-a face cu dorinţa bărbaţilor şi toate ştiu că, dacă adesea e vorba de un delicios omagiu, lucrurile pot fi, de asemenea, inoportune, apăsătoare, enervante. Cât timp dorinţa nu se impune prin forţă fizică, şantaj sau presiune morală – practici sancţionate de lege – suntem în spaţiul relaţiilor dintre adulţi şi nu în cel al supravegherii ca datorie cetăţenească. Or, dacă te iei după «agitatele plângerilor penale», ca să folosim tranşanta expresie a lui Muray, ar trebui amendaţi toţi îndrăgostiţii îndeajuns de prinşi de flama amorului şi care nu se descurajează de la prima respingere – literatura noastră dă pe dinafară de exemple. Şi, cum a spus-o tot Muray în 1991, în textul inedit pe care îl publicăm în cuprinsul numărului de faţă, în spatele luptei contra hărţuirii «se află, pur şi simplu, sexualitatea, devenită astăzi obiectul unei campanii de criminalizare sau, mai bine spus, de re-criminalizare îndârjită». Când imperativul egalitar nu mai suportă nici o diferenţă, în primul rând încăpăţânata diferenţă dintre sexe, sexualitatea rămâne totuşi refugiul disimetriei acceptate, al dominaţiei fluctuante şi, mai ales, al secretului care protejează dormitorul (sau bucătăria) de orbitoarea şi deprimanta lumină a transparenţei totale. Rămâne de văzut pentru cât timp. Lui Muray îi plăcea să citeze, pe acest subiect, Mânia lui Samson, poemul lui de Vigny: «În curând, retrăgându-se într-un regat hidos,/ Femeia va avea Gomora şi Bărbatul Sodoma,/ Şi, aruncându-şi, de departe, priviri iritate,/ Cele două sexe vor muri fiecare în cetatea lui». Când unii vor să ne facă să credem că umanitatea se împarte între victime şi porci, probabil că epoca separării a şi început.”

P.S. Mai nasol este cu suntem violaţi zilnic de d-na Firea şi de alţi politicieni.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

Comentarii