Eficienţă

Poate o fi doar impresia mea greşită, dar, din câte observ, noi, oamenii de azi, suntem mai puţin eficienţi, în aproape tot ce facem, decât un om de acum 2000 de ani.

Am pornit cu ideea asta de la ruinele pe care le-am vizitat vara asta din România, în special cele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Am încercat să îmi imaginez cum au reuşit românii să construiască acea colonie în inima Daciei cu tehnica şi posibilităţile materiale existente în acea perioadă, făcând în acelaşi timp o comparaţie cu realizările moderne, şi nu îmi ieşea la socoteală.

Lucrurile erau atât de involuate încât azi aproape că nu poţi să îţi imaginezi cum de reuşeau "săracii" oameni să nu înnebunească. Nu aveau curent electric, maşini pentru transport, nu aveau telefoane, nici televizoare, nici avioane, trenuri, burghie rotopercutoare, beton gata preparat cu adezivi, nici măcar şuruburi, nimic. Totul se făcea cu instrumente simple şi trebuia transportat pe drumuri pavate cu piatră, cu viteza melcului. Şi totuşi se poate observa că toate construcţiile din acea zonă aveau tot ce le trebuia, inclusiv canalizare şi apă curentă. Nu aveau electricitate sau gaz, dar aproape că nu mai era nevoie de aşa ceva.

Când te gândeşti că de la Roma până la Sarmizegetusa se făceau pe drum aproape 2 luni de zile, aproape că te apucă ameţelile. 2 luni! Pe drumuri de piatră, cu căruţe fără suspensie, fără aer condiţionat, fără GPS, fără nimic din ce avem noi acum. Ce om de azi s-ar încumeta să plece undeva unde să ajungă după 2 luni de călătorie cu nimic altceva decât un cal şi o căruţă? Cu toate astea, pe atunci percepţia timpului şi a spaţiului era cu totul diferită. Când plecai la drum către altă localitate, nu mai vorbesc de altă ţară, nu te aşteptai să ajungi mai devreme de o săptămână niciodată…

E clar că la construcţia coloniei romane de la Sarmizegetusa majoritatea materialelor au fost procurate din zonă, dar uneltele, meseriaşii, inginerii au fost aduşi din imperiu, adică pe drumuri foarte, foarte, foarte lungi şi anevoioase. Când un instalator pleca din Roma să repare o canalizare din Dacia, pleca pentru 2-3 ani cel puţin. Când ajungea înapoi acasă abia îl mai recunoşteau copiii.

Deci e clar că răbdarea e o însuşire pe care omul modern a eliminat-o aproape în întregime din registrul lui emoţional.

Doar acestea fiind spuse, îţi dai seama că lumea de azi nu mai seamănă deloc cu cea de odinioară. Timpul era ceva preţios, dar trăit într-un alt ritm, cu totul altul.

Ce e şi mai interesant e că viaţa omului de azi cuprinde aproape aceleaşi experienţe ca şi una din acele vremuri. Şi atunci întrebarea care se naşte e ce face omul actual cu restul de timp rămas? Presupunerea mea e că îl pierde, îl consumă fără folos. Eficienţa unui ins de azi a pierdut mult teren faţă de a seamănului său din Imperiul Roman. Chiar dacă munceşte câte 8 ore pe zi cu ajutorul tehnicii moderne, având un randament mai mare, per total se situează sub cel de altă dată. Ceea ce rămâne în urma lui Aurel după o viaţă întreagă e la fel sau mai puţin decât de pe urma lui Aurelius de atunci. Odată cu creşterea vitezei şi a randamentului a scăzut valoarea obiectelor şi a timpului, poate chiar a relaţiilor interumane.

Să luăm drept exemplu o masă obişnuită, un prânz să zicem, pentru un copil. Lui Aurelius cel mic o bucată de pâine cu ceva, orice ar fi fost, brânză, lapte, fasole, cu foarte mici variaţii zilnice, îi era suficient. Ia încearcă să dai aşa ceva unui copil la masă astăzi, să vezi ce urlete îţi iei. Nu mai vorbesc că la un restaurant se serveşte o porţie întreagă de felul unu, felul doi, trei şi desert. Din acestea copilul nu mănâncă decât cel mult un sfert, restul se aruncă. Eficienţă? Extrem de mică având în vedere că pentru cele 3+1 feluri de mâncare s-au consumat o mulţime de materii prime, energie, bani etc.

Pentru alimente rareori se mergea la piaţă, aproape totul se procura din gospodărie. Asta înseamnă că zecile de transporturi către şi dinspre "market" de azi erau eliminate şi împreună cu ele şi resursele necesare pentru aşa ceva: maşină, combustibil, bani, timp etc.

Azi Aurel petrece 8 ore la muncă plus transport cu 21 de zile de concediu pe an pentru a avea o viaţă obişnuită. Înainte muncea la câmpul lui şi în gospodăria lui cam tot atâtea ore şi cu aceleaşi rezultate, dar cu timp mai puţin pierdut pe drum şi stres la fel de puţin din partea şefului, colegilor etc.

Cetăţile lor erau planificate eficient şi construite să dăinuie, azi oraşele noastre sunt o întindere fără noimă de case, străzi şi blocuri ca nişte cutii de chibrituri aruncate alandala.

Mâncăm mai mult, singurul rezultat fiind o creştere semnificativă a burţii şi aruncăm de un infinit de ori mai mult decât aruncau ei. Cu alte cuvinte, muncim pentru a produce gunoi.

Ca să construiască un drum le lua o mulţime de timp, incomparabil mai mult decât îi ia unei firme de azi să-l facă. Cu toate astea, durabilitatea lui era cu mult mai mare decât cea a drumului de azi. Unde mai pui că pe atunci nu existau cauciucuri, toate mijloacele de transport aveau roţi din lemn cu ramă de metal, nu mai amintesc de potcoavele cailor care erau un factor de uzură mare. Şi iată că după 2000 de ani se găsesc porţiuni de drum roman încă circulabile. Asta da eficienţă, nene…

Un bărbat şi o femeie se căsătoreau o dată în viaţă şi făceau cel puţin 6 copii, din care supravieţuiau abia jumătate peste 10 ani sau mai puţin, azi se căsătoresc de mai multe ori, rezultatul pentru copii fiind aproape la fel, cel mult doi.

La romani, un om trăia în medie între 20 şi 35 de ani. Asta nu însemna însă că el nu apuca să îşi trăiască viaţa şi să treacă prin toate ciclurile specifice. Ba, din contra. Timpul era mai preţios fiind scurt şi era folosit în mod mult mai eficient. Astăzi ne lăfăim liniştiţi cu cardul de sănătate în portofel şi ridicăm paharul cu îndrăzneală urându-ne "La mulţi ani!" fără reţinere, pierzând zile, luni, ani în van pe nimicuri care nu ne aduc niciun folos.

Copiii erau trimişi în viaţă mai repede, nelăsându-i să o piardă în inutilităţi. Un om de 25 de ani era considerat unul experimentat, adult în adevăratul sens al cuvântului, uns cu toate alifiile, care probabil deja a participat la câteva campanii militare. Azi tot el abia a terminat facultatea şi îşi "caută" un "job" jucând jocuri pe calculator zile în şir (între noi fie vorba, dacă făcea de două ori drumul Roma-Dacia pe jos ori în căruţă, ar fi fost de ajuns ca experienţă pentru două vieţi…) sau face 24 de ore cu autocarul până în Roma, munceşte acolo închis într-un depozit de pui congelaţi un an pentru câteva mii de euro, se întoarce acasă, alte 24 de ore de mers, şi cheltuieşte toţi banii pe un BMW la mâna a doua pe care îl ţine în curte degeaba… Ori îi sparge pe toţi într-un club din Mamaia într-o singură seară… Eficienţă zero!

Populaţia actuală depăşeşte 7 miliarde de suflete. Dacă am fi avut eficienţa romanilor, am fi locuit de mult timp pe alte planete. Deocamdată însă colcăim aici din ce în ce mai înghesuiţi şi cerem mai mult decât valorăm. Şi nu mai putem concepe un trai precum era cel de altă dată, cu lucruri mai puţine, dar mai valoroase.

Briscan Zara este scriitor şi publicist