Caută 
2 MIN
România are povești neștiute sau spuse în surdină, care pot constitui subiect de roman de succes în orice moment. Una dintre acestea este viața familiei Lecca, din județul Bacău, care a ajuns în secolele XIX – XX să facă istorie la București, deținând funcții în cele mai înalte poziții din stat, timp de patru generații.
Astăzi este reprezentată de domnul Dumitru Lecca, fost antrenor al echipei naționale de baschet „Steaua”, fost deținut politic, descendentul familiei de boieri moldoveni care a dat țării nouă parlamentari, șapte prefecți, diplomați, generali, un ministru de Război, unul al Finanțelor, oameni dedicați, patrioți, generoși.
Din păcate, comuniștii au vrut să șteagă numele lor din memoria colectivă, iar după 1989 eforturile autorităților de a restabili grandoarea numelui Lecca au fost palide.
Familia Lecca: 7 prefecți, 9 senatori și deputați, generali, diplomați
Familia Lecca a avut un rol esențial în mai multe momente cruciale în decursul timpului. Acesta este, de altfel, și motivul pentru care comuniștii i-au deposedat de avere, dar le-au trecut și numele la index, așa încât cei care ar fi încercat să vorbească cu voce tare ar fi ajuns în temnițele comuniste.
Doar erau exponenți ai clasei exploatatoare, a dușmanilor poporului, ai bugheziei decadente. Motiv pentru care o parte dintre ei au fost condamnați la ani grei de pușcărie, iar alții au avut domiciliu obligatoriu. În paralel, comuniștii au schimbat denumirile localităților, străzilor sau a instituțiilor de cultură care le purtau numele, deși erau personalități marcante care făcuseră istorie în România.
„Eu cred că în toată România este foarte greu să fie găsită o altă familie care a avut opt sau nouă politicieni de marcă, senatori și deputați, și șapte prefecți de Bacău.
Ei au condus acest județ foarte mulți ani. Trecerea lor a lăsat urme: biserici, școli, spitale, drumuri. Cu toate acestea, în zonă nu se mai știa, nu se mai vorbea nimic despre familia Lecca. Am fost invitat la diverse manifestări culturale și am constatat că foarte vag mai știa câte cineva ceva”, a povesti, pentru PRESShub, Dumitru Lecca, care și-a dedicat deceniile de libertate pentru a reaminti importanța familiei sae de-a lungul secolelor pentru România.
Unul dintre motivele acestei lupte a fost și recăpătarea sentimentului de mândrie a tinerei generații, care nu știe prea bine nici acum cine le sunt strămoșii, care nu cunoaște adevărata istorie a țării lor, care atunci când merge pe stradă în loc să citească pe o plăcuță numele unui înaintaș, dă de nume de flori, care abundă în orice oraș mergi.
„Nu înțeleg de ce să pui numele unei străzi după o floare când poți să o numești după un înaintaș care a făcut ceva pentru localitatea lui, pentru țară. De fapt, o explicație există. Sau chiar mai multe.
Mai mult, pe presshub
