Interpretul personajului Winnetou s-a născut în Sebeș. Povestea lui Mircea Breazu, actorul care a interpretat rolul căpeteniei apașe timp de 25 de ani

Cei care au copilărit înainte de anii 1990, poate că își mai amintesc de „nebunia” din jurul acestui personaj creat de Kark May. Ei, bine, dacă în România, isteria s-a mai domolit un pic după Revoluție, în Germania există festivaluri dedicate chiar și în ziua de astăzi.

Activitatea artistică a lui Mircea Breazu în România

Mircea Breazu s-a născut în anul 1946 în Sebeș, însă și-a petrecut întreaga adolescență la Timișoara. Cu toate că este cunoscut în special pentru rolurile pe care le-a interpretat de-a lungul carierei sale, puțini sunt cei care știu că actorul a fost, într-o primă instanță, pasionat de sport. A practicat înot, automobilism și ciclism, ceea ce l-a ajutat mai târziu în carieră, tranziția spre cascadorie fiindu-i, astfel, mult mai ușoară.

„Nu m-am visat niciodată actor, deşi mama era actriţă. Eu speram să ajung un sportiv foarte cunoscut. Dar mama a insistat foarte mult ca eu să dau admitere la IATC. Mi-a spus: «Dragul meu, tu ai crescut cu mine în teatre. Chiar nu vrei să urmezi acest drum?». Până la urmă m-a convins.

Cu doar o lună şi jumătate de pregătire, m-am prezentat la admitere şi am reuşit să intru al şaptelea, deşi erau 1.200 de pretendenţi. Atunci mi-am dat seama că am actoria în sânge”, povestea Mircea Breazu, într-un interviu acordat pentru adevarul.ro, în urmă cu 7 ani.

În România a jucat în Dacii, de Sergiu Nicolaescu, încă din primul an de facultate, însă a fost remarcat ulterior de Elisabeta Bostan, cea care i-a oferit rolul lui Făt-Frumos în filmul Tinerețe fără Bătrânețe. Dintre cele mai importante filme merită menționate Mihai Viteazul, Ulzana, Profetul, aurul şi ardelenii sau Jachetele galbene sau Bătălia pentru Roma, unde și-a dovedit calitățile incontestabile de cascador.

„Aşa este, sunt bornele carierei mele. Pentru „Tinereţe fără bătrâneţe” am participat la un casting extins, la capătul căruia am rămas doar eu şi Andi Herescu, iar doamna Bostan m-a ales pe mine. A doua zi, când m-am întâlnit cu Andi, a încercat să facă o glumă, dar nu prea i-a ieşit: “Ce să-i faci, eu am faţă de XXe siècle, nu de paysan”. Aluzie la faptul că Făt-Frumos era păstor la începutul poveştii

Mai mult, pe sebesinfo