Întrebarea sfârşitului de an

După vreo trei luni de discuţii, am ajuns la momentul transparenţei. Un pachet fiscal, de 82 de pagini, extrem de tehnice, cu fineţuri în care experţii îşi prind urechile şi despre care nici măcar ministrul Finanţelor nu poate spune dacă va fi suficient ca să acopere găurile din bugetele viitoare şi va duce la atingerea sustenabilităţii financiare a României. Nimeni, nici din cei care ştiu meserie sau din cei care pretind că înţeleg, nu îndrăzneşte să scoată capul şi să strige: „Gata! Am rezolvat, începe o nouă etapă. Gaură bugetară acoperită, economie salvată, bani găsiţi”. Studiul de impact? Nu complicăm lucrurile! Viaţa e cel mai bun experiment. Pe banii altora e chiar interesant.

Perspectiva însă e greu de ascuns.

În esenţă, statul îşi sacrifică vacile care dau lapte – antreprenorii, mediul de afaceri.

În esenţă, cei care plătesc deja vor plăti şi mai mult pe viitor.

În esenţă, nici o reformă reală în aparatul bugetar.

În esenţă, vor creşte preţurile şi vom plăti mai mult. Plus inflaţie, dar de la anul. Până atunci, Ministerul de Finanţe încă mai caută prin sutele de baze de date, nelegate dintre ele, zice-se ca să găsească găurile prin care se pierd banii.

Singura preocupare este cum să vândă populaţiei ceva al dracu de neplăcut, când ei spun că guvernarea merge al nabii de bine. Cum se ascunde adevărul sub preş? PNL se dă erou; crede că a reuşit să cuminţescă balaurii din PSD şi a salvat sectorul privat. PSD ne abureşte cu reforme pe la bugetari. Pentru toţi putea să fie şi mai rău, dar minunea e că suntem salvaţi. Din 2024. Tot de ei, că sunt oameni de bună credinţă.

Întrucât pachetul se va aplica din 2024, logic nu are nici un impact asupra deficitului bugetar din 2023, adică motivul expres pentru care UE ameninţă cu tăierea fondurilor europene. Deci, nici o soluţie pentru deficitul de 6% pe anul curent. Rezolvăm 2024, viitorul, dar nu ştim ce facem cu prezentul.

Şi chiar în 2024, cu patru rânduri de alegeri, cu presiuni sociale imense, să operezi o reformă fiscală lucidă, la rece, e ceva cu totul utopic. Însă, pe fond, acesta ni se spune că ar fi pariul  Guvernului PSD-PNL. De ce? Cum îndrăznesc? Pentru că mulţi dintre cei care ne conduc gândesc pe un termen atât de scurt încât pentru ei luna viitoare înseamnă peste 10 ani, iar 2024 vine peste alţi 100 de ani. Până atunci, om vedea ce-o mai fi. Până atunci, dau tunuri cât pot! Pensii speciale, funcţii, prime, sporuri. De pe urma unei asemenea reţete „vizionare” a apărut întreaga datorie publică, internă şi externă. Mulţi nu înţeleg deloc relaţia specială a banilor cu timpul, cu scadenţele, care e mai profundă decât cu ideea siguranţei lor.

Guvernul minte că amână „sacrificiul” din 2023 pe anul 2024, mimând controlul, strategia, siguranţa prin diferite aranjamente politice. Ne spune, ca într-o farsă proastă, că a dat o lege ca să amâne apocalipsa. Întrebarea corectă este: mai poate fi echilibrarea bugetară un proces calculat, administrabil de Guvern sau va deveni un experiment incontrolabil, la mila creditorilor şi a pieţelor financiare? Vom afla la momentul nepotrivit. Ne pregătim cu mult talent pentru „surpriză”. Încă de la criza precedentă.