Lista complicilor

Indiferent de numele celui care a comandat şi plătit sondajul de opinie şi de rezultatele care apar în dreptul partidelor la capitolul „încredere”, un aspect rămâne întotdeauna constant şi edificator în toate aceste analize electorale: şeful PSD, preşedintele Camerei Deputaţilor şi penalul Liviu Dragnea, este, de departe, cel mai detestat lider pe care l-a avut România în ultimii 28 de ani.

Nici Emil Constantinescu, groparul PNŢCD, şi nici Traian Băsescu, tutorele proscrisei Elena Udrea, nu au trezit  – dacă este să socotim o medie a gradului de simpatie atins de ei în cei patru, respectiv zece ani de mandat -, atâta repulsie în rândul alegătorilor. E posibil ca nici măcar odiosul Nicolae Ceauşescu, dacă ne raportăm la întreaga sa domnie, întinsă de-a lungul unui sfert de secol, cu un maxim istoric de susţinere populară între 1968-1970, să nu fi avut atâţia contestatari. E drept că pe vremea aceea nu se realizau astfel de sondaje, iar unanimitatea era cuvântul de ordine.  

Cu toate acestea, în pofida mesajului fără echivoc venit periodic din partea românilor, Liviu Dragnea face eforturi disperate şi delirante de a se transforma în liderul suprem al României, după modelele (cvasi)asiatice Putin, Orban, Erdogan. Cum este posibil?

În piesa sa, „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”, plasată în lumea bandiţilor americani dar cu trimitere clară la acapararea puterii totale de către Hitler, Bertolt Brecht (scriitor german cu puternice înclinaţii stângiste) arată cum se naşte orice dictatură (de dreapta ori de stânga): prin crimă, prin trădare, prin anihilarea oricărei opoziţii şi – mai ales -, prin complicitate iresponsabilă.

Revenind în România, cine sunt cei care contribuie fără scrupule la consolidarea puterii lui Liviu Dragnea? O mulţime: de la ipocrita CCR la Avocatul Poporului, reprezentat cu maximă incompetenţă de premierul de tristă amintire Victor Ciorbea – alt ţărănist ratat şi defectat;  de la ministrul justiţiei, Tudorel Toader, cel care i-a eliberat pe infractorii care-şi fac deja de cap prin ţară, la madam Pavian, cea care „he, he, he”; de la ciudatul Călin Popescu Tăriceanu la aleşii PSD – ALDE, atât de lipsiţi de un minim sentiment patriotic; de la mercenarii de ocazie din „servicii” la presa plătită cu bani frumoşi pentru a falsifica fără niciun fel de ruşine adevărul etc.

Până la urmă, alegătorii români – caracterizaţi de o teribilă naivitate, care deraiază totuşi prea des în neghiobie – sunt cel mai puţin vinovaţi de catastrofa de după 2016. Ei nu asta au votat, dar asta li s-a dat. Previzibil, din păcate.

Ascensiunea lui Arturo Ui (citeşte „Adolf Hitler”) nu a putut fi oprită şi a avut consecinţe dezastruoase pentru umanitate. (Era să scriu unanimitate!)  Dar ascensiunea lui Liviu Dragnea mai poate fi stopată? Să privim lista de mai sus şi să o ţinem minte, înainte de a învăţa la şcoală poezii patriotice cu Dragnea în rolul principal, luptând cu statul paralel cu două capete.