Caută 
1 MIN
Nu îmi mai amintesc de câte ori am fost în Israel. Toţi avem probabil un loc unde ne simţim „ca acasă“. Pentru mine, acel loc este Ierusalimul. Mă regăsesc în fiecare străduţă, în fiecare pietricică a oraşului vechi.
De cum păşesc pe poarta Damascului sau pe cea a Jaffei, fiecare celulă se rearanjează în organism în aşa fel încât să rezoneze şi să intre în armonie cu oraşul.
Toţi oamenii pe care îi întâlnesc îmi sunt prieteni, fraţi. Dacă în timpul vizitelor precedente, oraşul era plin de turişti, de data aceasta, din cauza restricţiilor impuse de pandemie, numărul turiştilor a fost extrem de limitat.
Au fost momente bune când pe străzile vechiului oraş nu zăreai picior de turist. Să vezi Ierusalimul vechi doar cu localnici este o experienţă unică pe care nu ştiu dacă o să am ocazia să o mai retrăiesc vreodată.
Admiram priveliştea şi nu puteam să nu mă gândesc că în afara unor mici elemente de vestimentaţie, obiceiurile acelui loc erau nechimbate de sute de ani.
