Maşina, vioara şi câinele Klyaksa

Ahtiat după titluri şi recunoaştere internaţională, Igor Dodon se laudă pe oriunde apucă şi cu funcţia sa de Preşedinte al Federaţiei de Şah din Republica Moldova. Numai că, exact ca şi poliţiştii care dirijează circulaţia, dar care nu au permis auto, nici primul şahist al ţării pare că nu poate să stăpânească în detaliu principiile de bază ale sportului – nu întâmplător numit şi "al minţii" – pe care îl păstoreşte.

În goana de a rămâne singur pe toată tabla de joc – sfătuit probabil şi de câţiva foşti "strategi" de-ai lui Plahotniuc transferaţi cu arme şi bagaje în tabăra sa – Igor Dodon s-a repezit în toamnă să dea jos guvernul pro-european condus de către Maia Sandu crezând că, odată regina capturată, le va da cu uşurinţă adversarilor săi politici un mat nemaivăzut şi nemaiîntâlnit. Numai că, spre mirarea sa, Dodon a descoperit că la şah nu e ca la şeptică şi că, deşi ai mai multe piese pe table de joc, te poţi pomeni că nu prea mai ai multe mutări posibile. Rând pe rând România, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii au decis să pună telefonul pe silenţion atunci când sună noul guvern de la Chişinău, iar Dodon şi Chicu (actualul Premier şi fost Ministru de Finanţe în guvernul lui Plahotniuc) au descoperit că boieria e tare scumpă, mai ales atunci când începi să nu mai ai bani pentru funcţionarea statului.

Dacă ar fi citit mai atenţi declaraţiile pline de frustrare ale lui Lukaşenko sau Nazarbaev despre cum îşi tratează în realitate Federaţia Rusă "partenerii", Dodon şi Guvernul socialist de la Chişinău ar fi înţeles mai rapid că promisiunile miliardelor de euro care vor sosi de la Moscova la Chişinău nu erau decât o mare cacealma şi nu s-ar fi lansat cu voioşie în declaraţii persiflatoare la adresa României şi a Uniunii Europene, aşa cum a procedat – cu bădărănie – premierul Chicu. Aşa însă, ca orice şahist amator care se repede să muşte momeala unui schimb aparent avantajos de piese, Dodon s-a trezit că trebuie să reevalueze situaţia sub presiunea timpului care se scurge parcă prea repede, acceptând să joace până şi rolul unui preşedinte european constructiv, dornic de relaţii cât mai apropiate cu "fraţii români", totul în speranţa reluării finanţărilor externe esenţiale pentru funcţionarea statului. Doar că, ghinion!, minciunile de la Chişinău deja nu mai funcţionează pentru ţările care au fost alături, cu bună-credinţă, de Republica Moldova.

După debarcarea forţată a cabinetului pro-european condus de către Maia Sandu, primele efecte ale izolării internaţionale a "socialismului" de la Chişinău încep deja să se simtă, Ministerele Sănătăţii şi Culturii întârziind cu câteva luni plata salariilor din cauza lipsei banilor. Cât timp se lucrează încă în laboratoare la mesajele prin care oamenilor li se va explica faptul că în ţară nu mai sunt bani în acest moment din cauza lui Soros şi a multor altora care, invidioşi pe succesul Moldovei, "vor răul ţării cu orice preţ", Corneliu Popovici – Ministrul Educaţiei, Culturii şi Cercetării – a simţit nevoia să îi îmbărbăteze pe artiştii care se plâng că o duc din ce în ce mai greu din cauza faptului că nu şi-au mai primit salariile de ceva vreme spunându-le că tot răul e spre bine pentru că "artistul trebuie să fie flămând" pentru a fi de succes. În faţa valului de critici stârnite de bazaconia spusă public, ministrul Popovici a revenit şi, spudaxit şi modest, ca orice Ministru al Culturii, a explicat că "fraza – genială! – nu îmi aparţine, ci este din filmul sovietic Maşina, vioara şi câinele Klyaksa". Acelaşi ministru Popovici, unul dintre pionii de pe tăbliţa de şah a lui Dodon, s-a mai făcut remarcat în ultima perioadă şi după ce – aflat în faţa unui auditoriu format numai din elevi şi studenţi adunaţi pentru a li se vorbi despre declanşarea campaniei sugestiv intitulată "Tinerii din Moldova pentru obiective globale" – a încurcat mapa cu discursuri şi le-a citit juniorilor ţinuţi în sală cu arcanul un text adresat judecătorilor, procurorilor şi avocaţilor.

Nu se cuvine să terminăm radiografia noastră bilunară despre ce se mai întâmplă peste Prut fără a le transmite un gând bun şi o încurajare cercetărorilor care analizează – cu atenţie şi îngrijorare – comportamentul domnului Mihai Ghimpu, fostul Preşedinte al Partidului Liberal de peste Prut şi fost Preşedinte interimar al Republicii Moldova. Tradiţional, în această perioadă a anului, domnul Ghimpu trece printr-un proces de frământări metafizice, de multe ori puseurile sale materializându-se prin postări pe contul său de Facebook. Dacă acum câţiva ani, la sfârşitul lunii ianuarie, domnul Ghimpu purta dialoguri imaginare cu Decebal sau făcea apologia "duşului subacval", de data aceasta iarna i-a adus o altă revelaţie fostului politician care a descoperit că în Republica Moldova nu a fost zăpadă până acum pentru că alianţa făcută de Maia Sandu şi Andrei Năstase cu socialiştii pentru a-l înlătura pe Plahotniuc de la putere a mâniat Divinitatea.

Ce urmează acum să se mai întâmple în acest an în Moldova? Evident, tradiţional, alegeri! Pe 15 martie alegătorii din circumscripţia Hânceşti vor veni la urne pentru a-şi alege din nou un deputat (actualul deputat nemaifiind în Parlament), iar apoi, dacă totul este previzibil, în noiembrie vor urma alegeri prezidenţiale. Dar despre acestea avem timp să mai vorbim şi în perioada care urmează.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova