Caută 
Mircea Coşea: Lumea se schimbă. România nu face parte, din păcate, din categoria ţărilor care au luat măsuri de adaptare şi protecţie
2 MIN
Lumea se schimbă. Este o realitate pe care nimeni nu o mai poate nega fiind atât de dramatică, nu doar pentru marile raporturi şi circuite de valori şi de putere ale lumii globale cât şi pentru fiecare dintre noi, cetăţeni ai aceste contemporaneităţi. Conştiente de această schimbare, de această tranziţie spre un nou model de dezvoltare unele ţări au acţionat rapid în direcţia adaptării la schimbare şi de pregătire a economiilor lor pentru funcţionarea în noile condiţii.
Una dintre faţetele acestei schimbări a apărut a fi destructurarea modelului neoliberal al funcţionării economiei globale, în principal prin reducerea substanţială şi rapidă a normelor şi instrumentelor comerţului liber prin înlocuirea acestora cu instrumente coercitive de tipul războiului comercial sau chiar a războiului militar. Acorduri şi tratate comerciale guvernate de Organizaţia Mondială a Comerţului au fost atacate de măsurile restrictive vamal/tarifare impuse de administraţia Trump vis-a –vis de China iar invazia rusă în Ucraina a determinat înlocuirea comerţului liber cu sancţiuni economice.
România nu face parte, din păcate, din categoria acelor ţări care au conştientizat schimbarea şi au luat măsuri de adaptare şi de protecţie. Fiind singura ţară din zona fostă comunistă care nu s-a preocupat după tranziţia la economia de piaţă de elaborarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung adoptată şi implementată prin consens politic , a acceptat investiţiile străine fără a impune o ierarhizare naţională a priorităţilor iar mai târziu s-a pliat fără obiecţiuni în faţa oricărei directive europene.
Ceea ce a caracterizat politica economică românească a fost inexistenţa unei viziuni asupra cerinţelor viitorului, ceea ce a condus nu doar la lipsa unor investiţii în domenii cheie ale acestuia dar şi distrugerea unui potenţial existent, moştenit de la vechea structură, ce ar fi putut constitui un punct dec plecare pentru o nouă orientare.
Exemplul cel mai edificator, din punctul meu de vedere, este cazul industriei de apărare.
Zilele trecute, domnul prim ministru, general de armată, declara că este necesar să punem accentul pe industria de apărare, dat fiind situaţia de loc calmă datorită continuării războiului din Ucraina şi creşterea presiunii militare în Marea Neagră.
Întrebarea este, pe ce punem accentul pentru că industria de apărare românească este atât de precară încât înainte de a pune un accent ar trebui să o creăm aproape de la zero. Ceea ce se producea şi se exporta înainte de 1990 nu mai există. Capacităţile au fost desfiinţate chiar şi pentru produsele primare de bază ale unei astfel de industrii. De exemplu, România nu mai produce nici măcar pulberi şi de abia reuşeşte să facă faţă unor coproducţii cum este cea a transportorului Piranha.
Vezi mai multe detalii pe dcnews.ro
