Mircea Miclea: Profesorii, pregătiţi pe o paradigmă veche, de pe vremea lui Ceauşescu. Nu sunt formaţi pentru interacţiunea cu părinţii

„Profesorii nu sunt formaţi pentru interacţiunea cu părinţii, încă sunt pregătiţi pe o paradigmă veche, care e de pe vremea lui Ceauşescu, iar părinţii ar trebui să reflecteze de două ori atunci când vin cu o solicitare către profesori, pentru că, dacă subminează mereu autoritatea profesorului, atunci el nu mai este un model, înseamnă că copilul nu mai are un model adecvat”, a declarat profesorul Mircea Miclea la A7TV, luni, la emisiunea Nicoletei Manoilă „Profesor şi părinte azi”, citată de site-ul specializat EduPedu.ro.

„Pentru a deveni profesori fac un departament de formare a cadrelor didactice, adică fac un semestru de psihologie, nişte ore de metodică, asociate cu predarea, dacă e posibil în diverse şcoli, şi apoi nişte pedagogii şi atât. Prin urmare, modul în care ei sunt formaţi este total insuficient pentru lumea în care noi trăim acum şi pentru mintea acestei generaţii digitale”, susţine Mircea Miclea.

În acelaşi timp, referindu-se la părinţi, Mircea Miclea spune că aceştia „ar trebui să reflecteze de două ori atunci când vin cu o solicitare către profesori. Dacă în fiecare zi îl subminezi pe profesor, el nu mai poate opera ca autoritate în domeniul lui de predare şi ca autoritate în modul de comportament, înseamnă că copilul tău nu mai are un model adecvat”. 

„Pe de altă parte, relaţia cu părinţii este determinată nu numai de profesori, ci de instituţia şcolară, de şcoală. Şcoala trebuie să aibă un regulament foarte clar, contractul educaţional dintre şcoală şi părinte trebuie să fie foarte clar”, a adăugat Mircea Miclea.

Intervenţia lui Mircea Miclea despre relaţia dintre profesori şi părinţi

„Sunt două aspecte esenţiale pe care trebuie să le luăm în seamă în această relaţie. Întâi, vreau să vorbesc despre profesori. Din păcate, profesorii încă sunt pregătiţi pe o paradigmă veche, care e de pe vremea lui Ceauşescu. Pentru a deveni profesori fac un departament de formare a cadrelor didactice, adică fac un semestru de psihologie, nişte ore de metodică, asociate cu predarea, dacă e posibil în diverse şcoli, şi apoi nişte pedagogii şi atât. 

Prin urmare, modul în care ei sunt formaţi este total insuficient pentru lumea în care noi trăim acum şi pentru mintea acestei generaţii digitale. Aşa că primul lucru care trebuie făcut şi care trebuie trebuia făcut de mai multă vreme, formarea personalului didactic prin masteratul didactic de 2 ani şi atunci capacitatea lor de a face faţă solicitărilor părinţilor ar fi mult mai bună. 

Adesea, profesorii sunt deficitari în relaţia cu părinţii şi în relaţia cu elevii, în primul rând, nu datorită atitudinilor lor emoţionale, ci datorită formării insuficiente, pentru a face faţă acestei solicitări. 

Aş trece la celălalt element, părinţii. Din păcate, părinţii sunt adesea prizonierii unor ideologii care circulă pe net care îi fac să creadă că dacă citesc două postări ştiu mult mai mult decât efectiv ştiu. Adesea ajungem la ceea ce se numeşte în cercetare iluzia cunoaşterii, adică crezi că ştii mai mult decât ştii şi atunci vin cu solicitări către profesori, cerându-le ca şi cum ei ar şti ce să facă în cazul profesorilor.

Cred că părinţii ar trebui să reflecteze de două ori atunci când vin cu o solicitare către profesori şi nu să meargă exact aşa cum au citit nu ştiu ce postare pe net, pentru că foarte multe dintre aceste solicitări sunt inadecvate sau sunt după ideologii la modă. Vă dau exemple concrete. Am fost pus în situaţia de a media un astfel de conflict în care părinţii solicitau educatoarei să schimbe cantitatea de sare care este în untul copilului ş.a.m.d. 

În felul acesta, nu aduc în niciun fel un serviciu propriilor copii. Noi avem nevoie de modele, care să intre în mintea elevilor. Dacă subminezi mereu autoritatea profesorul, atunci el nu mai este un model, chiar dacă el are o capacitate de a interacţiona bine cu copiii. Ori adesea o mare parte din comportamentul copiilor noştri se determină de model, de autoritatea pe care o are un model, adică de capacitate de influenţă. Dacă în fiecare zi îl subminezi pe profesor, el nu mai poate opera ca autoritate în domeniul lui de predare şi ca autoritate în modul de comportament, înseamnă că copilul tău nu mai are un model adecvat. Deci trebuie să fim atenţi când venim cu tot felul de solicitări către profesori. 

Este normal să solicităm ca ei să respecte anumite reguli de etică sau anumite reguli de interacţiune şi aşa mai departe, dar trebuie să ne gândim şi la nivelul nostru de competenţă înainte de a deveni suprasolicitanţi.

Din păcate, profesorii nu au fost formaţi în a interactiona cu părinţii. Nici o oră din orele pe care le au în modul în care este făcută formarea profesorilor acum nu este dedicată relaţiilor pe care trebuie să le aibă cu părinţi. Pe de altă parte, relaţia cu părinţii este determinată nu numai de profesori, ci de instituţia şcolară, de şcoală. Şcoala trebuie să aibă un regulament foarte clar, contractul educaţional dintre şcoală şi părinte trebuie să fie foarte clar, explicat părinţilor în prima şedinţă cu părinţii, astfel încât prin acest contract şi prin regulamentul şcolar trebuie delimitat foarte clar gradul de responsabilităţi pe care îl are fiecare dintre părţi 

Profesorul se poate prevala de acest contract educaţional semnat şi de părinte, ca să spună aici este domeniul meu, eu decid cum notez, eu decid cum predau, eu decid cum fac meditaţiile, pentru că eu sunt specialistul, nu dvs. îmi spuneţi ce să fac. Puteţi să aveţi păreri, putem să argumentăm, dar specialitatea este a mea, nu a dvs. Acest lucru nu înseamnă autosuficienţă din partea profesorilor, dar ceea ce vreau să subliniez este că sigur e nevoie de comunicare mai asertivă din partea profesorului, însă este nevoie ca instituţia şcolară, prin contractul educaţional cu părintele, să ia o atitudine foarte clară, să spună: iată, care sunt limitele interacţiunii dintre noi!.”

Interviul de pe canalul A7TV, integral, AICI