O lecție de istorie despre Moldova de acum o mie de ani, povestită cu umor de publicistul Dan Radu

”Cum de s-au bătut moldovenii cu vikingii

Poliția de patrimoniu a recuperat acum câteva zile un coif ”viking”, găsit acum 10 ani de muncitori în săpăturile unui baraj pe Siret, aproape de Pașcani, și sustras de unul din inginerii de șantier. 
Obiectul este absolut fenomenal (foto), din bronz, cu inserții artistice de cupru, extrem de bine conservat, unic în această parte de Europă. 
Îl veți putea vedea la muzeul de istorie din Iași.
Cunoscătorii spun că nu e musai viking, ar putea fi, dar e un coif cum purtau războinicii asiatici trecuți și pe la noi – pecenegii sau khazarii, poate chiar și maghiarii.
Descoperirea mi-a amintit de faptul că m-am distrat cândva citind despre ciocnirile proto-moldovenilor noștri, numiți în secolele X-XI in diverse izvoare ca vlahi, blahi, sau blakumeni, adică vlahii negri – în acele timpuri, pentru punctele cardinale erau folosite culori, negrul însemnând nord, vlahii de mai la nord, ca să fie deosebiți de alți vlahi, de mai la sud.
Există o piatră funerară undeva pe o insulă în Suedia, ridicată în sec XI de doi părinți vikingi îndurerați, în care s-au cioplit rune ce zic: “Rodvisl și Rodalv au ridicat trei pietre după cei trei fii ai lor. Piatra aceasta este pentru Rodfos. Pe el l-au ucis vlahii negri, în timpul unei călătorii. Dumnezeu să ajute sufletul lui Rodfos. Dumnezeu să îi părăsească pe cei care au fost necredincioși față de el”.
Unii istorici cred că Rodfos era un neguțător, alții cred că era o căpetenie, și a fost măcelărit de proto-moldovenii noștri, probabil împreună cu toată ceata lui, undeva în nordul Basarabiei, spre Nistru, în țara blakumenilor, Blokumannaland .
Vikingii deschiseseră o rută de comerț cu Bizanțul urcând cu celebrele lor corăbii drakkar pe râurile ce se vărsau în Marea Baltică, pe care le cărau apoi pe bușteni până la râurile ce curgeau în Marea Neagra – Volga, Don sau Nistru. De acolo, direcția Bizanț, pe care l-au și asediat la un moment dat.
Nu ne e clar de ce se menționează niște necredincioși însoțitori ai vikingului Rodfos – e posibil să fi fost insoțitori care nu l-au ajutat în luptă sau însoțitorii să fi fost chiar blahii ucigași, care mai făceau și servicii de ghizi, probabil. Asta ar fi una din intâlnirile ”alor noștri” cu războinicii Nordului.
Dar mai este menționată o alta. 
Tot în secolul XI, proto-moldovenii noștri se iau de braț cu pecenegii, marii zurbagii din epocă, ce se băteau mai cu toată lumea, și cu noile cnezate kievene, și cu bizantinii la sud de Dunăre, cu oricine le ieșea în drum. Așadar, purced ai noștri – nu e clar dacă pentru soldă, ca mercenari, sau mai cu forța, având în vedere că pecenegii cam făceau legea prin încă neînființata Moldovă (mai probabil ca mercenari) , și țin partea unui wannabee cneaz, cu rădăcini varege (vikinge) ce se lupta cu frate-su. 
Se știe că vikingii au condus cnezatele Novgorod și Kiev, urmași ai unui prim viking intemeietor pe nume Rus, care nu mai avea loc prin Scandinavii și a purces să caute cuceriri ceva mai la sud. De unde și ”rușii”.
Așadar, prin anul 1019 are loc bătălia de la râul Alta, luptă dată între Sviatopolk şi Iaroslav pentru scaunul ducatului Kiev. Iaroslav era sprijinit de vikingi, în timp ce Sviatopolk a obţinut ajutorul polonilor, pecengilor şi, după cum spuneam, al vlahilor noștri. Iaroslav a ieşit învingător din această luptă însă, conform cronicilor vikinge, a fost o bătălie de mai mare dragul. 
Bine, Iaroslav – numit de vikingi Iarizleifr, dar creștinat sub numele mai omenesc de Gheorghe – a fost și primul care a unit cnezatele mai sus amintite și a rămas un mare nume în istorie. 
După acea bătălie, cronicile lui numeau pecenegii și blahii ca fiind oameni de joasă speță, ăia ultimii, niște animale cu care nu nimeni nu se însoțește. Bine, pun asta și pe seama nervilor. 
O Saga vikingă amintește că Sviatpolk, la acea bătălie, ”are cu sine armată, care nu va fugi, alcătuită din pecenegi și blokumenni, și multe alte popoare mânioase”. Vikingii, deci, iată, ne-au dat un feed-back pozitiv.
Pecenegii, de altfel, s-au bătut cu kievenii de vreo 17 ori, cred ca și asta a contat în ce-a moșmondit acolo cronicarul.
Prin urmare, iac-așa s-a nimerit de s-au bătut moldovenii noștri cu vikingii. Dar Netflix tace mâlc.”