De Business

Punem punctul pe știi

Crochiuri economice

Odiseea pedepsei pentru nevirarea stopajului la sursă

luni, 10 ianuarie 2022, 02:50
5 MIN
 Odiseea pedepsei pentru nevirarea stopajului la sursă

La neîncasarea unor venituri cuvenite bugetului de stat contribuie, cu siguranță, nenumărați factori. De la evaziunea grosolan făcută, și care de acum nici nu mai necesită vreun fel de explicații, la optimizări fiscale rafinate, insolvențe și falimente aranjate etc. Evident, se adaugă aici felurite erori administrative și calcule incorecte, ce pot fi puse inclusiv pe seama incompetenței ori a neglijenței. Nu demult, Comisia Europeană ne așeza într-un top negativ al UE (locul I între toate Statele Membre), având pierderi fiscale, doar la capitolul TVA, ce întrec anual o proporție de 1/3. Mai exact, la nivelul anului 2019, de exemplu, am avut nerealizări de 34,9% din veniturile ce ar fi putut fi încasate din TVA. Adică cca. 4 mld. euro nu au mai ajuns în Trezorerie, situație datorată non-conformării contribuabililor noștri. 

Din alt unghi privind lucrurile, pe ansamblu, reușim să colectăm la bugetul statului doar cca. 28% din PIB, depășindu-ne aici inclusiv Bulgaria, care reușește să aducă la buget pe seama impozitelor, taxelor și altor contribuții efectiv încasate aproape 31% din propriul PIB. (Dacă Danemarca, Franța ori Belgia tind către 47-48%, e deja altă discuție.) Explicația: multiple nișe fiscale, nivel redus de taxare (în comparație cu alte țări, scontând pe aport investițional străin), comportamente evazioniste etc. În materie de norme antievaziune nu ducem lipsă de cadru legal, însă problema e cât de eficient este acesta. Sperându-se în aducerea unor ameliorări pe această linie, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale a fost amendată în nenumărate rânduri.

Acum Executivul, la mai puțin de un an când i s-au adus alte importante corecții (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/63590), propune (și reușește) nici mai mult nici mai puțin decât reincriminarea nevirării stopajului la sursă. Amintim că dezincriminarea faptei a avut loc prin declararea ca fiind neconstituționale a dispoziţiilor art. 6 din legea susamintită. CCR, prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, invoca nerespectarea ”exigenţelor constituţionale referitoare la calitatea legii”, neîntrunirea anumitor cerințe ”de claritate, precizie, predictibilitate şi accesibilitate, în condițiile în care – dispoziţiile art. 6, n.ns. – pe lângă faptul că nu definesc ele însele noţiunea de impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, nu fac trimitere la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret, norme legale care stabilesc categoria impozitelor sau contribuţiilor cu reţinere la sursă” (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/169462).

Așa se face că, după anul 2015, ne-am văzut lipsiți de un instrument cât de cât eficace de protejare a bugetului public consolidat, dar și ”a persoanelor cărora li s-au reţinut impozitele cu diferite destinaţii (contribuţii etc.), dar nu au fost virate bugetului, situaţie în care nu îşi vor putea dovedi și solicita diferite drepturi de care se leagă plata acestor impozite şi contribuţii” (Nota de Fundamentare a OUG nr. 130 din 17 decembrie 2021  privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea unor acte normative, https://mfinante.gov.ro/ro/acasa/transparenta/proiecte-acte-normative). Gândind că o bună soluție a problemei o poate constitui reincriminarea nevirării stopajului la sursă (vizându-se creșterea nivelului colectării acestor sume la buget, descurajându-se săvârșirea de noi infracțiuni etc.), Executivul a venit recent cu norma juridică trebuitoare, recurgând la posibilitățile conferite de delegarea legislativă (OUG nr. 130/2021).

Pedeapsa pentru viitorii evazioniști, cuprinsă în noul text: închisoare de la unu la cinci ani. Evident, acum Guvernul s-a străduit să țină cont de acele exigenţe constituţionale minime privind calitatea textului normativ. Articolul nou intrus în OUG menționată (Art.6^1): ”Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă reținerea și neplata, încasarea și neplata ori, după caz, nereținerea sau neîncasarea, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și/sau contribuțiilor prevăzute în anexă (…)" (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/249349). În paranteză fie spus, s-a mers pe un termen mai mare de 60 de zile de la scadența plăților la buget (de la care să se aibă în vedere aplicarea noilor reguli) dintr-o rațiune simplă: s-a constatat în practică faptul că după un asemenea interval apar cel mai adesea situații de intrare a debitorilor în incapacitate de plată.

Cât privește anexa pomenită (menită ”a asigura predictibilitatea normei de incriminare”), aceasta indică inclusiv actul normativ care reglementează acele dări ce intră sub incidența regimului de reținere sau încasare și plată sau virare. Observăm aici că respectivul regim are în vedere de la impozitul pe dividende, venituri din activități independente, activitate sportivă, proprietate intelectuală, salarii si asimilate salariilor, pensii, până la oricare premii, inclusiv din jocuri de noroc, încasări de dobânzi etc. Ceea ce credem că va produce un nou curent de discuții este faptul că sunt păstrate (chiar dacă, modificate) unele prevederi care sugerează că se permite evazioniștilor prinși să-și negocieze pedeapsa, ceea ce ar îngreuna atingerea dezideratului normei de a descuraja afectarea intereselor bugetare.

Astfel, în cazul constatării anumitor prejudicii aduse bugetului de stat, ”dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depăşeşte 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică pedeapsa cu amenda.” (Articolul XXIX din OUG nr. 130/2021, care introduce Art.10, alin. (1), în Legea 241/2005, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/249349).

Apoi, într-o altă situație, ”dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte (…)” (Articolul XXIX din OUG nr. 130/2021, care introduce Art.10, alin. (1^1) în Legea 241/2005, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/249349). Nu știm câtă satisfacție ar putea da contribuabilului onest faptul că acest tip de ”favoruri” nu s-ar mai face celui care recidivează într-o perioadă de cinci ani și deja a ”beneficiat” de acestea. Oricum, cele amintite aici intră în vigoare la data de 1 martie 2022, moment după care vocile critice vor slăbi. Așa cum s-a întâmplat și în primăvara anului trecut, când prin Legea 55/2021 de modificare a aceleași legi (241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale) s-au instituit reguli mai blânde pentru evazioniști, inclusiv pentru cei care au ”preparat” dosare de rambursări ilegale de TVA.

 

 

Comentarii