OPINII În subteranele puterii: impostura agresivă a ieșeanului Iulian Chifu, ajuns consilier de stat

vineri, 13 mai 2022, 10:29
4 MIN
 OPINII În subteranele puterii: impostura agresivă a ieșeanului Iulian Chifu, ajuns consilier de stat

Istoricul Dorin Dobrincu a publicat un text pe republica.ro legat de ascensiunea controversată a lui Iulian Chifu, un ieșean care a ajuns să consilieze președinți ai României, oamenii politici indiferent de culoare și să fie ”expert” în treburile de peste Prut.

 

La 26 aprilie 2022, după îndelungi dezbateri publice în România, posibil și după presiuni venite din diferite părți, ajungea la Kiev o delegație formată din oficiali români: Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu și Bogdan Aurescu. Aceștia s-au întâlnit cu Volodimir Zelenski, Denis Șmihal, Ruslan Stefanciuk și Dmitri Kuleba, deveniți celebri în contextul războiului din Ucraina. Din delegația română a lipsit Florin Cîțu, omis din motive care țineau de politica internă românească. În schimb, a apărut în poze și în înregistrările video Iulian Chifu, consilier al premierului României.

Într-o postare pe care am făcut-o pe pagina mea de Facebook chiar în seara acelei zile, în legătură cu această vizită, aminteam că domnul Chifu fusese cooptat în echipa lui N. Ciucă „în calitatea sa de mare «analist» al spațiului estic, în particular al Republicii Moldova. Omul a fost un cunoscut susținător al lui Plahotniuc, cum erau mulți băieți deștepți din București, și harnic colportor al unor «analize» preluate din sinteze de uz intern”.

Postarea mea a stârnit diverse comentarii. Un cunoscut l-a făcut atent pe dl Chifu, care a intervenit ofuscat, amenințând când voalat, când direct cu darea în judecată. Mi-a amintit că sunt angajat al statului român, iar el este „consilierul de stat pentru politică externă, securitate și afaceri strategice al Premierului României”. Crezând despre sine că este o somitate academică, acoperind și domeniile amintite, și administrația, dl Chifu nu a ezistat să-mi transmită că mai că s-ar prinde și într-o dispută legată de istorie. Impostura preopinentului îmi era cunoscută de multă vreme. Ceea ce m-a frapat a fost agresivitatea sa.

Potrivit CV-ului, dl Chifu a trecut la începutul anilor 1990 prin mai multe „școli de presă”. Pe când domnia sa încerca să pătrundă tainele meseriei, inclusiv cultivând relația cu Ion Cristoiu, în „Evenimentul Zilei” apărea celebra știre despre „găina care a născut pui vii” la Pașcani. A fost un eveniment epocal, neuitat nici de colegii de breaslă, nici de public.

Competențele multiple ale dlui Chifu și timpul dilatat i-au permis nu doar să-și continue activitatea de ziarist și publicist, ci și să facă două doctorate, să predea la Școala Națională de Științe Politice și Administrative, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Universitatea „Titu Maiorescu”, Colegiul Național de Apărare, Academia Națională de Informații – după cum se poate vedea, este vorba de un amestec de școli onorabile și bombe cu pretenții academice –, să se implice în cercetare, să consilieze politicieni din variate partide, care ocupau diverse funcții în instituțiile statului român.

Primul doctorat obținut de dl Chifu a fost cel în științe istorice, în 2004, la Craiova, sub coordonarea lui Gheorghe Buzatu. Pentru cine a uitat, amintesc că acesta din urmă a fost cunoscut pentru orientarea sa ultranaționalistă, a promovat cultul lui Ion Antonescu, a depus eforturi pentru recuperarea extremismului de dreapta, cuzist și legionar, ceea ce explică și preluarea portdrapelului de negaționist al Holocaustului în România. Nu este întâmplător că istoricul a fost activist al PCR și informator al Securității înainte de 1989, iar în postcomunism a făcut politică în Partidul România Mare, fiind și senator între 2000-2004. Adică exact atunci când dl Chifu îl avea coordonator în deslușirea tainelor istoriei. Doctoratul dlui Chifu privea situația Basarabiei sub ocupație sovietică în anii 1940-1941 și 1944-1989. O jumătate de secol de istorie a fost „rezolvată” într-o teză de doctorat, în pofida barierelor lingvistice și de acces în arhive. Însă pentru mulți, cum s-a văzut din plin, mai importante erau titlurile „savante”, nu contribuțiile științifice reale. De altfel, în varianta sa publicată – sub titlul Basarabia sub ocupație sovietică și tentative de revenire sub tutela Moscovei, București, Politeia-SNSPA, 2004 – lucrarea este în cel mai bun caz o compilație.

Continuarea, pe  republica.ro

Comentarii